29/09/2026
,, E genetica? N-ai ce-i face.."
Cat de des auzi asta la unii medici veterinari?
Aproape de fiecare data cand un animal se imbolnaveste, primul ,,vinovat" aratat cu degetul este genetica.
Are probleme de piele sau digestive? ,, E rasa de vina"
Are diabet sau probleme renale? ,, Mostenire genetica"
Sa fim bine intelesi, genetica conteaza enorm.
Testele genetice specifice rasei precum si testele oficiale de displazie cot/sold sunt esentiale si ar trebui facute de orice crescator responsabil. Exista boli clare, dovedite prin teste unde mostenirea genetica e decisiva.
Dar ce se intampla in restul de 90% din cazuri?
Asa cm in medicina umana intelegem tot mai mult conceptul de epigenetica, ideea ca genele sunt doar un tipar iar mediul decide ce gene se activeaza, la animale lucrurile stau exact la fel.
Genele incarca arma, dar alimentatia, mediul si stilul de viata apasa pe tragaci.
Din pacate, multi medici veterinari sar direct la scuza generala' a,, geneticii de rasa" fara sa existe un test genetic clar care sa confirme asta si ignora complet : alimentatia, miscarea ( face miscare adaptata sau isi petrece viata pe canapea si gresie alunecoasa) mediul ( cat stres sau cate substante chimice, antiparazitare folosite in exces exista in viata lui?)
Este convenabil sa dam vina pe genetica pentru orice, pentru ca ne scuteste de responsabilitate. Dar adevarul este ca, in afara afectiunilor genetice certe, ADN-ul nu este un destin batut in cuie.
Un animal poate avea o predispozitie, dar cu o hrana reala, miscare corecta, somn bun si un mediu curat, acea boala poate sa nu se manifeste niciodata.
Sanatatea blanosului tau depinde de testele facute la timp, dar cel mai mult de alegerile pe care le faci tu pentru el in fiecare zi.
