OrigineGermania,
Istoric rasa Aceasta rasa este copia in miniatura a Schnauzerului standard si a fost obtinut prin incrucisari repetate intre cele mai mici exemplare ale rasei de talie mai mare si prin imperecherea cu Affenpincher. Capul este dreptunghiular, botul egal ca lungime cu craniul, nasul rotund si negru. Ochii sunt mici, ovali si de culoare inchisa. Urechile mici in forma literei V si pl
iate pe langa cap la nastere pot fi taiate pentru a sta ridicate. Are sprincene stufoase, barba si mustati lungi ce sunt caracteristice rasei. Corpul este acoperit de o blana dubla cu un prim strat scurt si pufos si al doilea strat are parul tare, aspru, des si putin zbarlit la picioare. Poate fi de culoare negru curat sau cenusiu, gri-fier pana la gri-argintiu, mai rar alb. Personalitate Este un caine inteligent, alert, vioi, reactioneaza la orice zgomot sau miscare. Vigilent si neobosit, este loial, devotat familiei si mai ales unei persoane. Se intelege bine cu copiii, la fel si cu alte animale sau alti caini. Sunt prevazatori cu strainii si ii va latra puternic. Ingrijire Schnauzerul nu naparleste dar de 2-3 ori pe an blana trebuie trimata. Nu trebuie tunsi niciodata pentru ca blana se reface foarte greu, in cativa ani. Se va indeparta parul crescut in exces in urechi si intre pernutele de la picioare. Barba si sprincenele se vor pieptana frecvent pentru a nu se se incalci si sa nu-i intre par in ochi. Conditii de viata Acest caine traieste la fel de bine in aer liber cat si in apartament. Ii place miscarea dar se adapteaza si cu un stapan mai putin activ. Dresaj Are nevoie de un dresaj bland, consecvent si invata repede chiar daca uneori se dovedeste putin incapatanat. Ii place sa mearga la plimbare cat mai des posibil, ii place joaca. Utilitate A fost folosit in trecut pentru distrugerea animalelor daunatoare (soareci, sobolani), astazi este folosit ca un foarte bun caine de paza, al locuintei si un placut companion. Mai mult decât o ediție în miniatură a schnauzerului standard: schnauzerul pitic întrunește aproape toate calitățile rasei mari, dar le completează cu trăsături de caracter strălucite, tipice doar pentru varianta de pitic. Dar ce îl caracterizează pe schnauzerul pitic de fapt? Schnauzerii pitici sunt câini de familie și companie ideali. Mereu vigilenți, dar niciodată cu porniri enervante spre ros obiecte, micuții aceștia temperamentali se dovedesc a fi deosebit de jucăuși. În plus, le place să poarte obiecte cu ei dintr-un loc în altul. Îți cauți telefonul, șosetele sau telecomanda? E foarte probabil să le găsești la schnauzerul tău pitic. Jucăușă și energică, această rasă este atentă și empatică în ceea ce-i privește pe copii. Schnauzerul pitic e un câine de casă atașat de familie, care poate fi ținut fără probleme și într-o locuință. E de menționat că schnauzerul pitic – ca și orice alt tip de schnauzer, de altfel – are nevoie de multă atenție și mișcare. Este ideal dacă i se pune acestui distractiv și energic câine la dispoziție o grădină care îi oferă posibilitatea de mișcare
Schnauzer în format mic: pachete compacte de energie
Schnauzerul pitic german, aparținând de grupa pinscherilor și a schnauzerilor după clasificarea FCI, a apărut prima oară în 1880, fiind însă etichetat până în 1900 cu denumiri precum pinscher pitic cu păr aspru sau affenpinscher. Un haos al numelor care a luat sfârșit în mod oficial în 1910, mulțumită registrului de rasă al pinscherilor: acesta îl identifică pe schnauzerul pitic ca și un câine în ediția de miniatură a schnauzerului, având caracteristicile temperamentale și aspectul acestuia, dar fără a prezenta deficitele specifice exemplarelor pitice. Standardul nr. 183 certifică un aspect puternic, dar elegant pentru schnauzerul pitic: mersul său este elastic și prezintă membre anterioare cu o mișcare amplă și membre posterioare care îi conferă un avânt remarcabil și un aspect fluid datorită ciucurilor de blană specifici. Este un câine cu spatele stabil și drept, cu încheieturi și ligamente puternice, care stă pe lăbuțe cu degete poziționate apropiat (lăbuțe ca de pisică) și pernițe pronunțate. De ce au schnauzerii pitici un aspect atât de compact? Membrele și spatele sunt scurte și puternice. În plus, distanța de la ultima pereche de coaste până la șolduri este mică. Toate membrele sunt robuste, drepte și prezintă o musculatură puternică. Atât masculii, cât și femelele cântăresc între 4 și 8 kg și ating o înălțime la greabăn între 30 și 35 cm, ce corespunde lungimii trunchiului. Pieptul ce ajunge până la nivelul coatelor este lat și are o construcție pătrată. Lungimea capului de la vârful nasului până la occipital corespunde unei jumătăți din lungimea spatelui – de la greabăn până la coada poziționată sus, în formă semilună. Craniul este lung și puternic, fără un occipital pronunțat și prezintă o frunte netedă, fără riduri. Datorită sprâncenelor, puntea botului are un aspect pronunțat. Nasul negru al schnauzerului pitic este bine dezvoltat, iar puntea nasului este dreaptă. Botul se termină într-o formă de ic, gingiile negre stând netede pe maxilar, iar mușcătura în formă de foarfecă dispune de 42 dinți albi. La fel de puternică este și musculatura folosită la mestecare, dar obrajii nu au voie să întrerupă linia armonioasă a capului pătrățos. Ochii întunecați, ovali au o privire plină de viață, îndreptată în față. Urechile îndoite în formă de V sunt poziționate sus, iar lobul exterior stă atârnat la nivelul obrajilor. Ceafa pronunțată este musculoasă și se continuă în mod armonios înspre greabăn: gâtul are pielea netedă și întinsă și contribuie prin statura sa dreaptă și ridicată la aspectul impunător al câinelui. Aspră și robustă – da, răvășită – nu; apare în diverse variante cromatice. Pielea stă întinsă și netedă pe tot corpul; pe partea anterioară a gâtului, pe obraji, frunte, urechi, burtă și pe membre, sus, blana trebuie să fie păstrată scurtă. Dură și sârmoasă, blana are o textură ceva mai moale doar pe membre și nu va fi niciodată răvășită sau ondulată. Posesor de barbă, schnauzerul pitic prezintă și sprâncene stufoase, care îi acoperă ușor ochii. Care dintre ei să fie?
În cazul schnauzerului pitic, putem alege dintr-o serie variată de culori ale blănii: pe lângă obișnuitul negru și pe lângă nuanța salt and pepper tipică pentru schnauzeri, există varianta negru-argintie, dar și cea albă cu substrat de blană în aceeași culoare. În varianta salt and pepper, rezultatul final dorit este o nuanțare medie, echilibrată, cu o pigmentare potrivită și un substrat gri. Dacă nuanțele între gri ca de oțel și gri argintiu sunt acceptate, marcajele de culoare deschisă de pe cap, piept și membre nu sunt binevenite. Altfel se pune problema la câinii negri-argintii – în cazul acestora, marcajele albe, de exemplu deasupra ochilor sau pe lăbuțe sunt de dorit. Dar oare diferitele nuanțe influențează și caracterul? Răspunsul ține de perspectivă. Câinii albi și negri-argintii sunt considerați deosebit de plăcuți, pe când câinii colorați în salt and pepper sunt câini mai primitivi și neastâmpărați. Mai mult – neastâmpărat, neînfricat și rezistent, schnauzerul pitic prezintă câteodată un caracter ceva mai special. Acest tip mai independent, mai aspru nu va auzi comanda de la bun început, preferând să se pună în mișcare doar la cea de-a treia strigare. Până și un schnauzer ce a avut parte de o socializare ideală, nu-i va privi imediat pe alți câini – în special de același s*x – ca și prieteni. Schnauzerilor pitici le place să adulmece, să fugă și să vâneze – au nevoie deci o mână afectuoasă, dar hotărâtă și consecventă în a-i conduce.
