A fost o dată ca niciodată un băiețel pe nume Ionuț care atunci când era micuț bunicii lui aveau o văcuță ce îi ajuta să își hrănească frumoasa familie. Încă de atunci, lui Ionuț îi plăceau foarte mult animalele. Avea mare grijă de vacuța Joiana, dar și de celelalte animăluțe din curte: gâini, rațe, purceluși, curcani și cățeluși. Pe când avea vreo 9 anișori s-a hotărât că atunci când va fi mare s
e va face medic veterinar. Anii au trecut, însă viața nu l-a purtat pe tărâmurile medicinei veterinare, ci pe unul mult mai tehnic. Într-o dimineață Ionuț stătea la masă cu nepotul său și mâncau lapte cu cereale. Simțea că ceva lipsește, ceva nu era așa cm și-ar fi dorit, ceva, dar nu știa exact ce. A închis ochii și i-a venit în minte imaginea bunicii mult iubite care îi dădea să bea lapte de la văcuța Joiana. Parcă și acum simțea bogăția gustului acelui lapte bun, de la țară, proaspăt pentru care a muncit aproape cot la cot cu bunicii Baba și Bubu. Laptele proasăt muls și plin de savoare. Atunci și-a dat seama că nepotul său nu știe gustul de lapte adevărat, muls și nu “fabricat”, iar ca el mai sunt mulți, mulți copii în lume așa că s-a hotărât să crească văcuțe pentru ca oamenii să își amintească de laptele adevărat, iar copilașii să facă cunoștință cu acesta. De când văcuțele au crescut mari, frumoase și dau lapte, Ionuț face livrări în fiecare zi la casele oamenilor pentru a populariza gustul bun și adevărat de “Lapte ca la bunici”.
