Chip este un alt caine minunat pe care am avut placerea sa-l cunoastem si sa-l ajutam, prin postari, spunandu-i povestea, sa iasa din adapost.
Am inceput sa-l postam des in momentul in care am vazut niste poze cu el din care rezulta ca Chip arata tot mai rau. El era un caine care mereu venea la noi, mereu cu labutele pe gard iar in acele poze l-am vazut tot murdar stand chircit in cusca.
Din fericire Carina A. a vazut postarile si inima i s-a inmuiat la vederea lui astfel incat, in aprilie al acestui an, Chip al nostru a fost scos din adapost. Tot murdar, slab, plin de capuse si pureci a ajuns in grija celor de la Cats&dogs best friends care ne-au promis ca ii vor gasi o familie minunata asa ca si el🙂
Carina A., Cats&dogs best friends, va multumim pentru ca dupa cel putin 5 ani de cand am inteles ca era in adapost,voi ati fost salvarea lui Chip🙂
Si pentru ca tot postam adoptiile care au avut loc in urma activitatii noastre, in urma acestei pagini in perioada 2021-2022, perioada in care am fost voluntare la adapostul Danyflor, zic sa ne amintim si de targurile de adoptii care au avut loc atunci, vreo 5 sau 6 la numar in care a fost implicata Adriana Tudor ( ACT Timisoara) si noi, voluntarii.
Si cu aceasta ocazie, vreau sa-i amintesc primariei, #PrimariaTimisoara ca desi specifica ca adapostul colaboreaza cu asociatii de protectie a animalelor in vederea promovarii cainilor si a targurilor de adoptii, in acest an, desi suntem la mijlocul lui august, nu s-a simtit acest lucru. Nici macar un targ de adoptii pana acum, unul. Nici macar la targul organizat de ASMVT din acest an adapostul Danyflor nu a participat.
ACT Timisoara, Furrytails ca voi sunteti cele doua asociatii care mergeti acum in adapost, hai ca se poate. Macar un targ pana la finalul anului. Dana Monica ca tot esti voluntara din umbra acolo poate ajuti si tu, te implici in organizarea vreunui targ la care ii poti scoate si pe rezervatii tai ca toti is micuti, draguti. Si asa macar le dai o sansa si nu ar mai trebui sa vedem cm iti mOr rezervatii pe capete in adapost.
Etica si morala, zic.
#AdapostulDanyflor, #PrimariaTimisoara, ACT Timisoara, Furrytails- povesti..., Dana Monica haideti ca se poate. Macar un targ de adoptii pe anul asta sa organizati pentru danyfloristi
Noua ne-a pasat. Voua va pasa?
Jessi, o alta norocoasa🙂
La ea s-a potrivit de minune vorba ceea cm ca nu este pentru cine se pregateste, este pentru cine se nimereste.
Daniela Alexandra H. a mers la adapost initial pentru un catel negru pe care il postasem pe pagina. Spera sa fie fetita ca sa nu se certe cu masculii pe care ii avea deja acasa.Din pacate pentru cel negru era mascul si atunci Alexandra a luat-o pe Jessi. A pregatit-o pentru adoptie timp in care Jessi nu doar ca s-a acomodat bine cu ceilalti caini ai Alexandrei dar a si devenit sefa pe tarla, a redecorat putin gradina cu floricele si....dupa cateva luni bune de cautari, Alexandra i-a gasit casuta perfecta astfel incat acum o cheama Gina si este in Austria.
Jessi/ Gina are deja 2 ani de cand a fost scoasa din adapost si pentru asta ii multumim Alexandrei🙂
Luke, un caine adoptat dupa 1 an de stat in adapost
A fost ridicat din Ghiroda, de pe malul apei unde a fost legat probabil de cel care l-a avut in speranta ca se va scapa de el.
De la prima mea interactiune cu Luke n-am avut cm sa nu ma gandesc cm a putut renunta cineva la asa minunatie de caine. Era prietenos cu oamenii, se intelegea cu ceilalti caini practic era perfect.Un caine care nu avea ce sa caute intr-un adapost, un caine care simtea nevoia unui om in preajma lui. La fiecare vizita la adapost ne intampina cu labutele pe gard in asteptarea unei mangaieri.
In tot acel timp l-am postat, a vrut cineva din strainatate sa-l adopte si am facut si vreo doua,trei postari in care ceream ajutorul unei asociatii care ar putea sa intermedieze adoptia. Din pacate nu am gasit asa ca Luke a ramas in adapost. Pana acum 4 luni cand a fost scos de Anca care i-a urmarit povestea de la inceput. S-a hotarat sa-l scoata intr-o zi cand a mers la adapost si l-a vazut pe Luke foarte slab. Acela a fost momentul in care a zis ca nu mai poate amana, ca trebuie neaparat sa-l ia de acolo pentru ca Luke nu mai rezista.
Am crezut initial ca poate exagereaza, noi stiindu-l un caine robust, sanatos, vioi. Cel putin asa il vazusem ultima oara, adica cu cateva luni inainte.
Din pacate filmuletele trimise de ea din ziua in care l-a scos mi-a aratat ca nu era vorba de nici o exagerare din partea ei. Luck a fost scos din adapost extrem de slab, plin de capuse, cu o rana inflamata la una dintre labute si...nesterilizat. Da, dupa un an de adapost, Luke inca nu era sterilizat si asa a si plecat din adapost.
Dar dintre toate relatarile Ancai, cel mai mult a durut cand mi-a povestit ca lui Luke ii este frica sa se apropie de mancare. Desi era extrem de flamand nu a avut curajul sa manance pana cand Anca nu a mers sa-l mangaie dandu-i de inteles ca este ok, ca poate manca. Prima lui masa in libertate, dupa 1 an de adapost, a fost sub semnul fricii.
Din fericire Anca l-a inteles,
Vulpita a fost adoptata la targul de adoptii din mai 2022.
A fost prima dintre cei 3 danyfloristi adoptati de Lavinia dar despre ceilalti 2 ( lupusorul Max si Leia) va voi povesti altadata.
Vulpita s-a integrat destul de repede in familie fiind bine primita si ajutata de surioara Bella. Lavinia are si niste pisici foarte frumoase si i-a fost putin teama ca vor fi nimicite de Vulpita dar din fericire n-a fost asa. Vulpita, dupa cm ii spune si numele a fost o smechera si a lucrat finut, adica nu a tabarat pe pisici direct ci le manca mancarea in speranta ca nu va observa nimeni si acestea vor muri de foame astfel scapand de problema.N-a fost sa fie, Lavinia fiind vigilenta astfel incat Vulpita noastra traieste printre pisici si in ziua de azi.
Singura nemultumire in privinta acestei adoptii a fost faptul ca se stia ca Vulpita este sterilizata mai ales fiind prezenta la un targ de adoptii dar din pacate, in urma unui incident s-a aflat ca ea fusese doar taiata pe burtica si cusuta inapoi fara sterilizare. Problema s-a rezolvat pana la urma, Lavinia ducand-o la veterinar si sterilizand-o.
Lavinia, iti multumim pentru adoptia Vulpitei🙂
Anul 2021 a fost unul norocos si pentru aceasta micuta familie care datorita faptului ca a fost prezentata pe pagina, a reusit sa paraseasca adapostul.
Norocul lor se numeste Melisa Suciu care i-a preluat, i-a ingrijit si gasit familii.
In aceasta luna se implinesc 2 ani de cand micutei pupacioase nu mai trebuie sa-i fie teama ca va fi abandonata.
Multumim, Melisa🙂
La multi ani, Blanca!!!
Ne bucuram ca putem fi martori la toate evenimentele importante din viata ta🙂
Multumim,Elena Nuti!
Si Max, cainele care apare pe coperta paginii a fost adoptat in 2021.
De atunci il cheama Biggie. Si de cand a fost adoptat am aflat ca e cel mai fain caine, ca nu mai e niciunul ca el ( asa se falesc adoptatorii)🙂
Am avut placerea sa vedem cm face Biggie praf jucariile, in special mingile. L-am vazut pregatindu-se de Craciun, langa brad asteptandu-si cadourile. Am aflat cand si-a facut primii prieteni, cand a dat bot in bot cu un arici, cand a avut prima interactiune cu o pisica, ca ii place sa doarma acoperit😅 si multe altele. Toate aceste lucruri ne-au bucurat pentru ca asta nu inseamna decat ca Max/ Biggie a ajuns bine si asta e tot ce conteaza.
David, multumesc🙂
Buck/ Lenny a devenit scotian in 2021. Si el a fost printre primii caini promovati pe pagina.
Era un caine temator astfel incat prima poza primita cu el a fost una in care Lenny statea sub masa din bucatarie, acel loc fiind considerat de el cel mai sigur din casa. Oamenii lui i-au amenajat un spatiu acolo si l-au lasat sa-si aleaga singur momentul in care decide ca sunt demni de increderea lui.
Apoi au urmat poze din concedii la mare, la munte cu un Lenny care nu mai trebuia neaparat tinut in lesa, un Lenny sociabil atat cu oamenii cat si cu cainii. Pe scurt, a plecat un Buck speriat de tot ce se intampla in jurul lui si acolo a devenit un Lenny increzator, jucaus, iubitor🙂
Multumesc, Mirela Harte, Andreea si Oana pentru ca voi sunteti cele datorita carora unui alt danyflorist i s-a schimbat viata.
Deer a fost cea a carei imagine mi-a ramas in minte mult timp dupa prima vizita la adapost.
Timida, slabuta, venea inspre noi dar niciodata suficient, mereu in garda.
Am sperat pentru ea la o familie doar a ei in care sa invete ce este in primul rand increderea dar ea s-a dovedit a fi genul de caine asupra caruia experienta cu oamenii si-a pus probabil amprenta pentru totdeauna.
In urma postarilor a reusit sa iasa din adapost . Prima data a fost preluata de doua fete minunate,Andreea si Oana la care Deer a fost fericita. Cat putea ea. Acolo a invatat sa socializeze cu alti catei, a luat rapid in greutate. Tot in acea perioada am descoperit si latura empatica a ei cand a ales sa stea alaturi de o catelusa mult mai speriata decat ea, devenindu-i sprijin.
Dar dupa o perioada, fetele n-au mai putut sa o tina din motive ce nu tineau de ele. In urma altei postari facute pe pagina, Deer a fost preluata de Mia Maria. Momentul in care mi-am dat seama ca ea este cel mai potrivit om pentru Deer a fost acela in care mi-a spus ca nu-i nici un bai ca Deer este tematoare pentru ca tinand cont de timpul petrecut in adapost, aproximativ 5 ani dupa cm aveam sa aflam de la o fosta voluntara, ea poate sa fie fix cm vrea, pentru cat timp vrea. Si asa, din noiembrie 2021,Deer este tot la Mia Maria.
Poate nu va avea niciodata o familie doar a ei asa cm mi-am dorit pentru ea dar faptul ca a iesit din adapost, ca acum are liniste, spatiu si mancare suficienta cred ca este un lucru benefic pentru ea.
Multumesc, Andreea,Oana,Mia Maria pentru ca voi ati fost schimbarea de care Deer a avut nevoie.
Deer, un suflet special❤️
Shadow al nostru de cand a devenit bucurestean a descoperit ca poate dormi in orice pozitie inclusiv pe el cand este in masina🙂
Asta cand nu merge in drumetii alaturi de fratele Monty. Muntele este locul unde se dezlantuie, locul unde simte ca toata lumea este a lui.
Multumim familiei Anghel pentru un Shadow mai mult decat fericit!
La ei a fost despre salvare pentru ca preluarea lor le-a salvat viata.
In cateva saptamani au fost pusi pe picioare si cainii tristi pe carei ii stiam noi au devenit caini fericiti, caini care stiau sa alerge, sa se joace, sa pozeze. Tot ceea ce au avut nevoie pentru a se produce aceasta schimbare a fost mancare destula, mangaiere, vorba buna.
Multumim, Karmen L. si speram sa le gasiti cele mai faine familii🙂
Adoptia sau preluarea din adaposturile publice inseamna de cele mai multe ori salvare.
