18/09/2025
Vara asta a fost despre ele.
Despre durerea lor tăcută. Despre plânsetul pe care nu l-au putut rosti în cuvinte, ci doar în ochi care nu mai au putere să ceară. Zeci și zeci de pisici și-au găsit drumul către noi — un drum greu, presărat cu ură, cu indiferență, cu lovituri care le-au schimbat pentru totdeauna viața.
Le-am primit sfâșiate: cu ochi scoși, cranii zdrobite, cozi smulse, trupuri rupte de mașini, de câini, de oameni.
Le-au adus poliția, oameni care s-au oprit în cale, cabinete care nu mai puteau face nimic. Unele au venit cu zile furate — zile în care nimeni nu le-a încălzit burta, nopți în care foamea le-a slăbit mușchii, ani întregi în care au trăit în lipsă. Apoi a venit vara și, odată cu ea, un val de suferință — incendii, abandonuri, accidente.
Am prioritizat. Ne-am așezat la masă cu durerea și am ales: cine are o fereastră de supraviețuire imediată intră primul. Pentru că nu poți salva totul deodată. Omenește , am fi riscat să pierdem vieți în timp ce încercam să le vindecăm pe toate. Am ales URGENȚELE — am tras pe dreapta moartea, acolo unde încă se putea interveni. Am făcut calcule mici, gesturi disperate, minute de resuscitare care au însemnat diferența dintre „a pleca” și „a rămâne”.
Am salvat. Am pierdut. Mai mult decât ne-am fi imaginat.
Ne doare să numărăm pierderile — pentru că fiecare număr e un corp gol, o blană rece, o poveste frântă la jumătate. Și ne doare și când numărăm reușitele — pentru că fiecare viață salvată poartă în spate nopți albe, facturi, lacrimi. Dar știm un lucru, cu o convingere dureroasă: fiecare secundă în plus pe care am oferit-o a fost o promisiune făcută lumii — că nu îi lăsăm să plece singuri..și dacă reușesc, reușim..să rămână..lumea lor va fi alta.
Vrem să construim o rețea între noi: oameni care trimit un SMS, care aleg să doneze câțiva euro lunar, mâini care vin când contează, spitale care își fac datoria.
Vara asta ne-a arătat un adevăr urât: indiferența omoară la fel de sigur ca o mașină sau ca flacăra. Dar ne-a arătat și un adevăr frumos: bunătatea mică și constantă — un SMS, un abonament lunar — poate opri moartea.
Azi te rugăm cu voce tăcută și cu sufletul în palme: fii acolo pentru ele.
Nu doar pentru cele pe care le vezi — ci și pentru toate cele pe care nu apucăm să le luăm în brațe. Pentru că decizia de a nu le lăsa singure nu înseamnă doar o perfuzie sau un pansament — înseamnă o a doua șansă, o baie caldă, o mângâiere care le învață din nou ce înseamnă siguranța.
👉 Trimite MIAU la 8835 — donezi 5 euro lunar.
E mic pentru tine, dar e imens pentru ele. Un SMS: o masă, un tratament, o noapte în care respiră încă. O donație lunară: continuitate, medicamente, locuri unde nu li se spune „nu mai putem”.
Vara asta a fost doar despre durere. Să facem ca următoarea să fie despre vindecare.
Fii parte din lupta lor. Fii vocea care nu le-a uitat. Fii mâna care le-ajută să mai rămână o clipă. Pentru că atunci când lumea întoarce capul, tu poți alege să rămâi.
Cu recunoștință și oboseală sinceră,
💜 Echipa Sache
