Încă o șansă

Încă o șansă Trimite la 8️⃣8️⃣4️⃣5️⃣ cu textul VIZIUNE și ajuți cu e Euro lunar să diminuăm abandonul prin campanii de sterilizare. (Beatles, "The end")
(1)

"Iubirea pe care o primești este egală cu iubirea pe care o produci." ASOCIAȚIA CLAUDIA ÎNCĂ O ȘANSĂ
CIF: 43670519
Cont IBAN:
Ron
RO32BREL0002002958210100
EUR
RO48BREL0002002958210200
USD
RO64BREL0002002958210300
COD SWIFT: BRELROBU
PayPal:
[email protected]

redirectioneaza.ro/asociatia-claudia-inca-o-sansa

https://www.paws-hope.com/asociatia-claudia-inca-o-sansa/
Revolut: revolut.me/claudinfj4

http://claudiaincaosansa.ro/

Coboară, Doamne, pe pământ, să vezi oamenii cm sunt...Sezonul puilor abandonați e în plină desfășurare...
04/06/2026

Coboară, Doamne, pe pământ, să vezi oamenii cm sunt...

Sezonul puilor abandonați e în plină desfășurare...

Bravos, națiune!Într-un tomberon de la marginea pădurii, într-un loc numit „La Izvor”, patru pui de câine priveau lumea ...
03/06/2026

Bravos, națiune!

Într-un tomberon de la marginea pădurii, într-un loc numit „La Izvor”, patru pui de câine priveau lumea printr-o deschizătură îngustă dintre două bucăți de carton ude.

Nu știau unde sunt și nu știau de ce sunt acolo. Nu știau nici măcar ce este un tomberon. Știau doar că le este sete și că mama nu mai vine.

Cel mai curajos dintre ei, un băiețel cu urechi mari și blănița cafenie, pe care îl vom numi Toma, s-a ridicat pe lăbuțele tremurânde și a privit în jur.

— Oare unde suntem? a întrebat el.

Lângă el stătea Luna, singura fetiță, cu ochii mari și triști.

— Poate ne-a ascuns mama aici până se întoarce...

— De ce ne-ar ascunde printre gunoaie? a întrebat încet Max, un pui negru cu pete albe.

Nimeni nu a răspuns.

Pentru că niciunul nu avea răspunsul.

Al patrulea pui, Bruno, cel mai liniștit dintre toți, privea spre cerul care se vedea printre crengile copacilor.

— Eu cred că am greșit noi cu ceva.

— Cu ce? a întrebat Luna.

— Nu știu... poate am lătrat prea tare. Poate am mâncat prea mult. Poate am crescut prea repede.

Toma a clătinat din cap.

— Nu cred.

— Atunci de ce suntem aici?

Întrebarea a rămas suspendată între ei, ca o frunză purtată de vânt.

Pentru că adevărul era unul pe care niciun pui de două luni nu îl putea înțelege.

Nu erau acolo din cauza lor. Erau acolo din cauza unui om. A unui om care a considerat că este mai simplu să îi arunce decât să își asume responsabilitatea, mai simplu să îi abandoneze decât să își sterilizeze câinele, mai simplu să închidă portbagajul și să plece decât să privească în urmă.

Timpul trecea greu.
Soarele urca.
Setea devenea din ce în ce mai mare.

Luna și-a lipit capul de fratele ei.

— Crezi că există și oameni buni?

— Mama spunea că da, a răspuns Toma.

— Și unde sunt?

— Nu știu.

Poate chiar în clipa aceea, la câțiva kilometri distanță, cineva își bea cafeaua.

Poate cineva comenta pe internet că iubitorii de animale exagerează.

Poate cineva spunea că nu este treaba lui.

Poate cineva își privea câinele nesterilizat și își spunea că va rezolva problema altădată.

Iar într-un tomberon, patru suflete mici așteptau, fără mâncare, fără jucării, fără un om bun lângă ei.

Așteptau pur și simplu să fie văzute.

Și atunci s-a întâmplat ceva.

O familie a venit după apă. Pe drum, domnul vrusese să își cumpere țigări și nu găsise. Ajuns la izvor, și-a aprins ultima țigară din pachet.

Apoi a mers spre tomberon să arunce ambalajul.

Și a văzut patru perechi de ochi. Patru perechi de ochi care nu cereau nimic.
Nu acuzau.
Nu judecau.
Doar priveau.

Poate că unii vor spune că a fost întâmplare.

Eu nu cred.

Cred că, uneori, Dumnezeu își trimite mâna exact atunci când pare că nu mai există nicio speranță.

Astăzi cei patru pui au fost salvați.

Dar câți alții nu sunt?

Câte tomberoane ascund povești pe care nu le aflăm niciodată?
Câte păduri?
Câte șanțuri?
Câte câmpuri?
Câte cutii abandonate pe marginea drumurilor?

Adevărul este că acești patru cățeluși nu au ajuns în tomberon din întâmplare.

Drumul lor a început cu mult înainte.

A început în ziua în care cineva a ales să nu sterilizeze.

A continuat în ziua în care cineva a spus „lasă că vedem noi”.

Și s-a terminat în ziua în care cineva a ridicat patru pui și i-a aruncat printre gunoaie.

De aceea vorbim mereu despre sterilizare.
De aceea insistăm.
De aceea repetăm aceleași lucruri până când unii se plictisesc să le audă.

Pentru că abandonul nu începe într-un tomberon.

Abandonul începe în momentul în care responsabilitatea se termină.

Iar salvarea nu începe atunci când găsim puii.

Salvarea începe atunci când prevenim ca ei să se nască pentru a fi abandonați.

Astăzi, Toma, Luna, Max și Bruno au avut noroc.

Au fost văzuți.
Au fost salvați.
Au primit Încă o șansă .

Dar o comunitate cu adevărat educată nu este aceea care salvează după abandon.

Este aceea care face tot posibilul ca abandonul să nu mai existe.

Iar asta începe cu un gest simplu, responsabil și profund uman: sterilizarea.

Trimite la 8️⃣8️⃣4️⃣5️⃣ cu textul și donând 2 euro lunar (10 lei) poți contribui la campania de sterilizare și sprijini proiectul „Încă o șansă pentru animale: Campanii de sterilizări gratuite pentru câini și pisici în Neamț”.(numărul este recurent).
Toate sms urile se vor transforma în sterilizări. Sterilizând combați abandonul și eutanasia.

În acest link puteți vedea numătul de sms uri trimise.
https://picdebine.ro/project/6c22ae9a-54ba-4b14-8e0c-0e116cd16f52

Nu putem schimba trecutul, dar putem schimba viitorul, al lor, al nostru, al generațiilor viitoare.
Te rugăm sterilizează!
Te rugăm ajută-ne să putem ajuta, să putem continua campania de sterilizare și să putem schimba ceva.

🆘️Dacă poți dona 10, 20, 50 de lei, dacă vrei să ne susții în campania de sterilizare, dacă vrei să iei parte la viziunea noastră o poți face la:

ASOCIAȚIA CLAUDIA ÎNCĂ O ȘANSĂ
CIF: 43670519

🎁DONEAZĂ PRIN TRANSFER BANCAR:
📎RON RO32BREL0002002958210100
📎EUR RO48BREL0002002958210200
📎USD RO64BREL0002002958210300
COD SWIFT: BRELROBU
PayPal: [email protected]

🎁DONEAZĂ PRIN REVOLUT: revolut.me/claudinfj4

🎁DONEAZĂ SECURIZAT CU CARDUL PRIN PAYPAL (conversia din/în EURO se face automat prin bancă): https://www.paypal.com/donate/?hosted_button_id=D4M9JTP5ZLKF4

🎁REDIRECȚIONEAZĂ:
http://redirectioneaza.ro/asociatia-claudia-inca-o-sansa

🎁AJUTĂ CU HRANĂ: https://www.paws-hope.com/asociatia-claudia-inca-o-sansa/

🛎Haideți să nu mai așteptăm ca lucrurile să se întâmple, haideți să facem ca lucrurile să se întâmple.

Astăzi vom vorbi din nou despre sterilizări.Știu. Vorbesc des despre sterilizări. Poate prea des pentru unii. Poate că u...
02/06/2026

Astăzi vom vorbi din nou despre sterilizări.

Știu. Vorbesc des despre sterilizări. Poate prea des pentru unii. Poate că unii se întreabă de ce revin mereu la același subiect, de ce insist, de ce nu mă opresc.

Răspunsul este simplu: pentru că sterilizarea rămâne singura soluție reală, umană și eficientă pentru combaterea nașterilor nedorite și a abandonului.

Nu există scurtături. Nu există miracole. Nu există soluții care să funcționeze fără responsabilitate.

În fiecare săptămână se sterilizează patru zile. Patru zile în care încercăm să prevenim suferința înainte să apară. Patru zile în care încercăm să schimbăm viitorul unor animale care altfel ar fi ajuns pe marginea drumurilor, în păduri, în parcări, în adăposturi deja supraaglomerate.

Este adevărat că, de când a venit căldura, parcă sunt mai puține programări. Oamenii sunt ocupați. Cu grădina. Cu concediile. Cu sfârșitul de an școlar. Cu treburile de zi cu zi. Și îi înțeleg. Toți avem responsabilități și preocupări.

Din păcate însă, faptul că noi suntem ocupați nu îi va împiedica pe câini și pe pisici să se înmulțească. Faptul că prețurile au crescut nu îi va împiedica să se înmulțească. Faptul că întoarcem privirea în altă parte nu îi va împiedica să se înmulțească.

Iar faptul că unii aleg să îi abandoneze prin păduri, pe câmpuri sau prin parcări, sperând că astfel problema dispare, nu rezolvă nimic. Problema nu dispare. Doar se mută. Din curtea unui om în suferința unui animal și în responsabilitatea altcuiva.

Mai aud și astăzi expresii care mă întristează: „Nu-i mai hrăniți că de asta se înmulțesc.”

Nu. Foamea nu sterilizează.

Foamea nu oprește nașterile.

Foamea nu rezolvă nimic.

Foamea produce doar mai multă suferință.

Un animal nehrănit nu încetează să existe. Devine doar un animal flămând, speriat, alungat și obligat să lupte pentru supraviețuire. Iar o societate care confundă înfometarea cu soluția ar trebui să își pună câteva întrebări serioase despre propriile valori.

Nu am stat niciodată să calculez cât costă cu adevărat o sterilizare gratuită.

Nu am calculat câți kilometri facem până într-un sat ca să luăm o cățea și să o aducem la cabinet. Nu am calculat motorina, timpul, telefoanele, drumurile, cuștile împrumutate, emoțiile, orele petrecute explicând, convingând, programând și reorganizând.

Poate că nici nu vreau să fac aceste calcule.

Pentru că atunci când vezi rezultatele, cifrele devin mai puțin importante.

Suntem la începutul lunii iunie și Asociația noastră a plătit deja peste 150.000 de lei pentru sterilizări, tratamente, vaccinuri, deparazitări, intervenții medicale, cosmetizări, hrană și toate acele „mărunțișuri” fără de care viața animalelor salvate ar fi imposibilă.

Și vreau să spun ceva foarte important.

Acești bani nu au venit din cer.

Nu au venit de la stat.

Nu au venit din fonduri misterioase despre care își imaginează unii că există.

Au venit de la oameni.

De la oameni care au ales să le pese.

De la oameni care au trimis un SMS.

De la oameni care au completat un formular 230.

De la oameni care au donat 10 lei, 20 de lei, 50 de lei.

De la oameni care au înțeles că schimbarea nu se produce prin comentarii, ci prin acțiuni.

Știm că vremurile sunt grele pentru toată lumea. Știm că firmele au provocările lor. Știm că sunt multe cauze care au nevoie de ajutor. Tocmai de aceea recunoștința noastră este cu atât mai mare.

Poate că nu am foarte multe calități. Dar știu că perseverența și determinarea nu m-au părăsit niciodată. Ele ne-au ajutat să ajungem la peste 700 de sterilizări doar de la începutul acestui an. Ele ne-au ajutat să adunăm leu cu leu. Să vorbim despre sterilizări chiar și atunci când deranjăm. Să rămânem verticali într-o lume în care aproape totul este măsurat în profit și câștig.

Și dacă va fi nevoie, voi merge în continuare din poartă în poartă.

Voi împrumuta cuști.

Voi explica.

Voi convinge.

Voi transporta câini și pisici la sterilizat.

Pentru că nu luptăm pentru statistici. Luptăm pentru o lume puțin mai bună.

Astăzi am dus la sterilizat o cățea dintr-un sat. Puii ei sunt deja la noi. În același timp am aflat că mai există încă o femelă cu pui care are nevoie de ajutor.

Dar știți ce m-a impresionat cel mai tare?

Că acea cățea nu își crește doar propriii pui. A adoptat și alți pui abandonați în pădure.

Nu a făcut calcule.

Nu a întrebat ce primește în schimb.

Nu a cerut nimic.

Pur și simplu și-a împărțit laptele și grija nu pentru patru pui, ci pentru zece.

Uneori animalele ne oferă lecții pe care noi, oamenii, încă ne străduim să le înțelegem.

De aceea vă rugăm să vă sterilizați animalele.

Vă rugăm să priviți în jurul vostru și să vă întrebați: „Ce pot face eu pentru ca locul în care trăiesc să fie puțin mai bun?”

Poate răspunsul este o sterilizare.

Poate este o donație.

Poate este un transport oferit unui vecin.

Poate este o distribuire.

Poate este o mână întinsă.

Nu contează dacă este mult sau puțin. Nu contează dacă cineva aplaudă sau observă. Nu contează dacă primești recunoștință sau critici.

Contează doar ca, atunci când tragem linie, să știm că prin ceea ce am făcut am lăsat în urma noastră mai puțină suferință decât am găsit.

Iar dacă fiecare dintre noi ar face măcar atât, lumea s-ar schimba mai repede decât ne imaginăm. Nu prin vorbe. Nu prin promisiuni. Ci prin fapte. Exact așa cm se schimbă orice lucru cu adevărat important.

Trimite la 8️⃣8️⃣4️⃣5️⃣ cu textul și donând 2 euro lunar (10 lei) poți contribui la campania de sterilizare și sprijini proiectul „Încă o șansă pentru animale: Campanii de sterilizări gratuite pentru câini și pisici în Neamț”.(numărul este recurent).
Toate sms urile se vor transforma în sterilizări. Sterilizând combați abandonul și eutanasia.

În acest link puteți vedea numătul de sms uri trimise.
https://picdebine.ro/project/6c22ae9a-54ba-4b14-8e0c-0e116cd16f52

Nu putem schimba trecutul, dar putem schimba viitorul, al lor, al nostru, al generațiilor viitoare.
Te rugăm sterilizează!
Te rugăm ajută-ne să putem ajuta, să putem continua campania de sterilizare și să putem schimba ceva.

🆘️Dacă poți dona 10, 20, 50 de lei, dacă vrei să ne susții în campania de sterilizare, dacă vrei să iei parte la viziunea noastră o poți face la:

ASOCIAȚIA CLAUDIA ÎNCĂ O ȘANSĂ
CIF: 43670519

🎁DONEAZĂ PRIN TRANSFER BANCAR:
📎RON RO32BREL0002002958210100
📎EUR RO48BREL0002002958210200
📎USD RO64BREL0002002958210300
COD SWIFT: BRELROBU
PayPal: [email protected]

🎁DONEAZĂ PRIN REVOLUT: revolut.me/claudinfj4

🎁DONEAZĂ SECURIZAT CU CARDUL PRIN PAYPAL (conversia din/în EURO se face automat prin bancă): https://www.paypal.com/donate/?hosted_button_id=D4M9JTP5ZLKF4

🎁REDIRECȚIONEAZĂ:
http://redirectioneaza.ro/asociatia-claudia-inca-o-sansa

🎁AJUTĂ CU HRANĂ: https://www.paws-hope.com/asociatia-claudia-inca-o-sansa/

🛎Haideți să nu mai așteptăm ca lucrurile să se întâmple, haideți să facem ca lucrurile să se întâmple.

31/05/2026

Să vă purtați frumos cu animalele, fiindcă ele nu au un alt rai!
(Sf. Paisie Aghioritul)

Uneori viața este despre visuri, speranțe și viziuni ale viitorului, dar alteori este despre a pune un picior în fața celuilalt...

Duminică de dumininică, trei, patru ore le petrecem în adăpostul public. E deja un automatism. Nu contează anotimpul, temperatura sau condițiile meteo.
Am auzit de multe ori: "cine te pune?".
Eu întreb: "pe tine cine/ce te oprește?"
Pe cei ce "sesizează" hingherii sau pe cei ce strică sau astupă căsuțele pentru pisicile străzii cine îi pune? Poate așa se manifestă "bunătatea" la ei, stricând, chinuind, înfometând, alungând...
Se pare că nu au dispărut cei care se cred "rasa superioară" ...

Viața e atât de fragilă, ce bine ar fi să o trăim făcând doar bine.

Trimite la 8️⃣8️⃣4️⃣5️⃣ cu textul și donând 2 euro lunar (10 lei) poți contribui la campania de sterilizare și sprijini proiectul „Încă o șansă pentru animale: Campanii de sterilizări gratuite pentru câini și pisici în Neamț”.(numărul este recurent).
Toate sms urile se vor transforma în sterilizări. Sterilizând combați abandonul și eutanasia.

În acest link puteți vedea numătul de sms uri trimise.
https://picdebine.ro/project/6c22ae9a-54ba-4b14-8e0c-0e116cd16f52

Nu putem schimba trecutul, dar putem schimba viitorul, al lor, al nostru, al generațiilor viitoare.
Te rugăm sterilizează!
Te rugăm ajută-ne să putem ajuta, să putem continua campania de sterilizare și să putem schimba ceva.

🆘️Dacă poți dona 10, 20, 50 de lei, dacă vrei să ne susții în campania de sterilizare, dacă vrei să iei parte la viziunea noastră o poți face la:

ASOCIAȚIA CLAUDIA ÎNCĂ O ȘANSĂ
CIF: 43670519

🎁DONEAZĂ PRIN TRANSFER BANCAR:
📎RON RO32BREL0002002958210100
📎EUR RO48BREL0002002958210200
📎USD RO64BREL0002002958210300
COD SWIFT: BRELROBU
PayPal: [email protected]

🎁DONEAZĂ PRIN REVOLUT: revolut.me/claudinfj4

🎁DONEAZĂ SECURIZAT CU CARDUL PRIN PAYPAL (conversia din/în EURO se face automat prin bancă): https://www.paypal.com/donate/?hosted_button_id=D4M9JTP5ZLKF4

🎁REDIRECȚIONEAZĂ:
http://redirectioneaza.ro/asociatia-claudia-inca-o-sansa

🎁AJUTĂ CU HRANĂ: https://www.paws-hope.com/asociatia-claudia-inca-o-sansa/

🛎Haideți să nu mai așteptăm ca lucrurile să se întâmple, haideți să facem ca lucrurile să se întâmple.

Zilnic primim mesaje. Uneori pe Messenger, alteori pe WhatsApp, alteori la telefon. Mesaje scurte, grăbite, trimise poat...
28/05/2026

Zilnic primim mesaje. Uneori pe Messenger, alteori pe WhatsApp, alteori la telefon. Mesaje scurte, grăbite, trimise poate dintre două treburi: „mai puteți lua niște pui?”, „a abandonat cineva niște căței”, „e o pisică cu pui aici”, „îi aruncă dacă nu vine cineva”. Și uite-așa, zi după zi, realitatea ne arată cât de puțin am înțeles despre responsabilitate și cât de mult ne costă lipsa ei.

Astăzi ne-am „îmbogățit” cu încă patru pui de cățel. Mama lor, un metis de bichon, a rămas legată într-o curte. Marți vom merge să o luăm la sterilizat. Pentru că dacă un animal este legat, nu înseamnă că nu poate rămâne gestant. Dacă nu este hrănit, nu înseamnă că nu se mai înmulțește. Dacă spunem „nu-i al meu”, nu înseamnă că nu avem nici o responsabilitate. Iar dacă îi aruncăm undeva „să nu ne vadă nimeni”, asta nu înseamnă că nu ne vede nimeni. Ne vede Dumnezeu, ne văd copiii noștri și, mai devreme sau mai târziu, ne vede propriul nostru suflet.

Acolo nu putem fugi de adevăr.

Și adevărul este că abandonul nu apare din senin. Nu cade din cer. Nu vine din pădure. El pornește din curți, din gospodării, din lipsa sterilizării, din nepăsare, din comoditate și din acel „lasă că merge și-așa” care ne-a tras înapoi ca societate mai mult decât vrem să recunoaștem.

Noi încercăm să schimbăm această realitate. Dar realitatea nu se schimbă din vorbe frumoase și nici din postări distribuite cu inimioare. Realitatea se schimbă prin acțiuni. Prin asumare. Prin implicare. Prin oameni care aleg să facă ceva chiar și atunci când nu îi obligă nimeni.

Campania noastră de sterilizare merge înainte și în luna iunie vor exista locuri atât pentru câini, cât și pentru pisici. Dar locurile vor fi limitate. Și vreau să spun ceva foarte clar, pentru că poate nu se vede mereu din exterior câtă muncă este în spatele unei campanii care funcționează constant.

Nouă nu ne pică nimic din cer.

Nu există un sac fără fund din care curg bani. Nu există vreo instituție magică ce achită totul. Fiecare sterilizare înseamnă telefoane, drumuri, calcule, sponsori căutați, rugăminți, facturi, compromisuri și de multe ori renunțări la alte lucruri pentru ca această campanie să poată continua.

În timp ce unii comentează că „ar trebui făcut mai mult”, noi căutăm soluții pentru a putea continua ceea ce deja facem. În timp ce unii întreabă de ce nu sunt suficiente locuri, noi încercăm să găsim bani pentru încă o săptămână de campanie. În timp ce unii spun că vor căsuțe pentru pisici în oraș, foarte puțini întreabă: „cu ce pot ajuta?”

Și totuși mergem înainte.

Dar există un lucru pe care nu îl putem tolera: lipsa de respect.

Când cineva face o programare pentru sterilizare, confirmă și apoi nu mai vine, fără să anunțe, acel loc se pierde. Un alt om, poate unul care chiar își dorea și avea nevoie, rămâne pe dinafară. Se pierde timpul medicilor veterinari, se pierde organizarea, se pierde munca unor oameni care încearcă să țină totul funcțional într-o lume în care prea mulți doar cer și prea puțini construiesc.

Respectul nu înseamnă vorbe mari. Respectul înseamnă să anunți. Să îți asumi. Să înțelegi că în spatele unei sterilizări există oameni care muncesc, oameni care donează, oameni care aleg să creadă că viitorul poate arăta altfel.

Pentru că da, realitatea se schimbă zilnic prin acțiunile noastre. Exact așa cm se degradează zilnic prin nepăsare.

Un om abandonează patru pui. Alt om sterilizează o cățea și previne alte zeci de suferințe. Un om aruncă responsabilitatea în drum. Alt om adună, repară, hrănește, spală, tratează și încearcă să țină comunitatea întreagă.

În fiecare zi alegem ce fel de oameni suntem.

Iar viitorul unui oraș, al unei comunități și chiar al unei țări nu se construiește doar din proiecte mari și discursuri. Se construiește din gesturile mici pe care le facem atunci când nimeni nu ne obligă: o sterilizare, o donație, o distribuire, un drum făcut pentru un animal, o promisiune respectată.

Noi mergem înainte. Cu oboseală, cu speranță, cu datorii, cu planuri, cu încăpățânarea aceea care ne spune că lucrurile bune nu trebuie abandonate doar pentru că sunt grele.

Dar avem nevoie de oameni care să meargă alături de noi, nu doar să privească de pe margine.

Trimite la 8️⃣8️⃣4️⃣5️⃣ cu textul și donând 2 euro lunar (10 lei) poți contribui la campania de sterilizare și sprijini proiectul „Încă o șansă pentru animale: Campanii de sterilizări gratuite pentru câini și pisici în Neamț”.(numărul este recurent).
Toate sms urile se vor transforma în sterilizări. Sterilizând combați abandonul și eutanasia.

În acest link puteți vedea numătul de sms uri trimise.
https://picdebine.ro/project/6c22ae9a-54ba-4b14-8e0c-0e116cd16f52

Nu putem schimba trecutul, dar putem schimba viitorul, al lor, al nostru, al generațiilor viitoare.
Te rugăm sterilizează!
Te rugăm ajută-ne să putem ajuta, să putem continua campania de sterilizare și să putem schimba ceva.

🆘️Dacă poți dona 10, 20, 50 de lei, dacă vrei să ne susții în campania de sterilizare, dacă vrei să iei parte la viziunea noastră o poți face la:

ASOCIAȚIA CLAUDIA ÎNCĂ O ȘANSĂ
CIF: 43670519

🎁DONEAZĂ PRIN TRANSFER BANCAR:
📎RON RO32BREL0002002958210100
📎EUR RO48BREL0002002958210200
📎USD RO64BREL0002002958210300
COD SWIFT: BRELROBU
PayPal: [email protected]

🎁DONEAZĂ PRIN REVOLUT: revolut.me/claudinfj4

🎁DONEAZĂ SECURIZAT CU CARDUL PRIN PAYPAL (conversia din/în EURO se face automat prin bancă): https://www.paypal.com/donate/?hosted_button_id=D4M9JTP5ZLKF4

🎁REDIRECȚIONEAZĂ:
http://redirectioneaza.ro/asociatia-claudia-inca-o-sansa

🎁AJUTĂ CU HRANĂ: https://www.paws-hope.com/asociatia-claudia-inca-o-sansa/

🛎Haideți să nu mai așteptăm ca lucrurile să se întâmple, haideți să facem ca lucrurile să se întâmple.

27/05/2026

Nu contează cât de puțin ai, ci ceea ce faci cu ce ai.

Nu trebuie să faci totul, trebuie să faci ceva, să nu treci indiferent, să-ți pese.

Dacă în fiecare zi ești mai bun cu 1% față de tine cel de ieri, după 365 de zile vei fi mai bun cu 365%.

Maica Tereza spunea: "dacă fiecare ar mătura în fața casei sale am trăi cu toții într-o lume mai curată".

Cu exact 52 de ani și 11 luni în urmă, așteptam să fac cunoștință cu lumea asta.
A fost o viață presărată cu de toate, bucurii și tristeți, iubiri și neîmpliniri, frici, dogme, experiențe frumoase și experiențe dureroase, fapte bune și fapte mai puțin bune, greșeli și realizări, prieteni și neprieteni.
Am trecut, pe rând, prin aproape tot ce putea trece un om.
Uneori câștigi, uneori înveți.
Și am învățat, mult. Și încă învăț.

Cea mai mare parte a vieții mele nu a fost remarcabilă, nici măcar de remarcat. Nu încerc să recuperez, ci, doar, să fiu recunoscătoare lui Doamne că a fost mereu lângă mine, mai ales când nu meritam. Și, de cele mai multe ori, nu am meritat.

Acum , pe final, îmi doresc să fiu mai bună. Nu îmi iese mereu. Sunt o super colerică și asta se vede în vorbă, în gesturi, în voce și în purtare.

Peste fix o lună voi nai adăuga puțin peste jumătatea de veac de existență. Nu știu cât va mai fi sau ce va mai fi după, dar ce știu e că voi fi vocea celor care nu cuvântă. Simplă, asumată, uneori stridentă, sinceră, conștientă, vizionară.

Am greșit mult și o voi mai face. Să fie cu iertare! Cel care e perfect nu învață nimic, iar eu am încă foarte multe de învățat.

Vă mulțumesc că existați în viața mea și vă mulțumesc că pot învăța de la voi.

💝 Dacă vrei să îmi susții cauza, poți oferi un mic cadou, plata unei sterilizări, două sterilizări sau o căsuță pentru pisicile străzii, aici :
👉https://www.paypal.com/donate/?hosted_button_id=635T47XXZQWA2

Domnul să vă binecuvânteze!

Jurnalul unui câine...📍Săptămâna 1. Azi am împlinit o săptămână. Ce bucurie să fac parte din această lume...📍1 lună. Mam...
27/05/2026

Jurnalul unui câine...

📍Săptămâna 1. Azi am împlinit o săptămână. Ce bucurie să fac parte din această lume...

📍1 lună. Mama are grijă de mine. Este o mamă grozavă.

📍2 luni. Azi am fost despărțit de mama noastră. Era foarte îngrijorată și îmi făcea cu mâna din priviri. Sper ca noua mea familie "umană" să aibă grijă de mine la fel de bine ca mama mea.

📍4 luni. Am crescut prea repede, totul îmi atrage atenția. Am câțiva copii în casă care îmi sunt ca niște „frați mai mici”. Ne jucăm prea mult, mă trag de coadă și le dau mușcături false pentru distracție.

📍5 luni. Am fost strigat azi. Doamna mea era foarte supărată că am făcut p**i în casă. Dar nu mi s-a spus niciodată unde să o fac.. De asemenea, dorm pe hol. Asta m-a întristat atât de tare!

📍Are 8 luni. Sunt un câine foarte fericit! Am căldura unei case, mă simt în siguranță, atât de la adăpost... Cred că familia mea "umană" mă iubește. Curtea este numai a mea și, de multe ori, mă autodepășesc, săpând în pământ ca strămoșii mei, lupii, să ascund mâncarea. Ei nu încearcă niciodată să mă învețe nimic. Atunci totul ar trebui să fie bine, toate aceste lucruri pe care le fac să fie bine!

📍12 luni. Azi am împlinit un anișor. Sunt un câine adult. Dar șefii mei îmi spun că am crescut mult mai mult decât se așteptau. Cât de mândri trebuie să fie de mine!

📍13 luni. Azi am fost pus în lesă. Abia mă puteam mișca, să mă înmoi la soare când mi-e frig sau să fac umbră când soarele răsărea sus pe cer. Ei spun că mă urmăresc și sunt nerecunoscător. Nu înțeleg nimic din lucrurile care mi se întâmplă.

📍15 luni. Totul s-a schimbat acum... Mă țin închis pe verandă. Mă simt atât de singur. Familia mea "umană" nu mă mai vrea. Uneori uită că mi-e sete și foame. Când plouă, nu am un acoperiș deasupra capului..

📍16 luni. Am fost dat afară de pe verandă astăzi. Eram sigur că familia mea "umană" m-a iertat. Eram atât de fericit că săream de emoție. Coada mea dădea ca nebunul. În plus, am crezut că vom călători! Mergeam pe autostradă, și dintr-o dată, au oprit mașina, au deschis ușa și am ieșit, fericit, pentru că am crezut că ne petrecem ziua la țară. Nu înțeleg de ce au închis ușa și au plecat. "Ascultă, ține-te! » - Am leșinat. Au uitat de mine... Am alergat în spatele mașinii cu toată puterea. Anxietatea mea a crescut pe măsură ce am început să intru în panică, deoarece nu puteam respira de la trăsnet și nu se opreau, au renunțat la mine!

📍17 luni. Am căutat degeaba drumul de întoarcere acasă. Sunt singur și mă simt pierdut. În rătăcirile mele, întâlnesc niște oameni buni la suflet care mă privesc cu jale și îmi dau de mâncare. Le mulțumesc cu ochii, din adâncul sufletului. Aș vrea să mă adopte, aș fi la fel de loial ca orice alt câine! Dar ei spun doar "săracul cățeluș, trebuie să fie pierdut."

📍18 luni. În urmă cu câteva zile, am trecut pe lângă o școală și am văzut mulți copii mici și mai mari ca „frățiorii” mei. M-am apropiat și un grup de copii mai mici, râzând, au aruncat cu multe pietre în mine, doar ca să vadă "cine ar putea ținti mai bine". Una din pietrele alea m-a lovit în ochi și, de acolo, nu mai văd deloc cu ochiul ăla.

📍19 luni. Asta e incredibil. Când arătam mai bine, oamenilor le era milă de mine. Acum sunt foarte slabă și fragilă, iar vederea mea este oribilă. Mi-am pierdut un ochi și oamenii mă alunga cu mături când încerc să mă odihnesc la umbră.

📍20 de luni. Mă mișc într-o perioadă extrem de dificilă. Astăzi, în timp ce încercam să traversez drumul, am fost lovit de o mașină. Am fost in zona pietonală să traversez drumul, dar nu voi uita niciodata privirea de satisfacție a șoferului, felicitandu-se că a dat peste mine. Îmi doresc să mă fi ucis! Tocmai mi-a provocat dislocarea picioarelor din spate! Durerea a fost insuportabilă! Picioarele nu mă ascultau și am reușit să mă târăsc pe iarba de la marginea drumului cu mare dificultate. Timp de zece zile sunt expus soarelui arzător, ploii torențiale, frig, fără mâncare. Nu mai pot fi mutat. Durerea este insuportabilă. Sunt într-un loc foarte umed, și se pare că până și blana mea se smulge. Unii trecători nici nu mă bagă în seamă, alții spun, "stai departe. "Sunt aproape inconștient, dar o ușoară forță din adâncul corpului mă forțează să deschid ochii..
Dulceața din vocea ei m-a făcut să reacționez. „Bietul meu cățel, uite cm te-au părăsit”, a spus ea.. Împreună cu femeia era un bărbat cu șorț alb care m-a atins și mi-a spus: „Îmi pare rău, doamnă, dar acest câine nu va reuși. Ar fi bine să îl ajutăm să scape din această durere și mizerie. „Doamna blândă, cu lacrimi pe obraji, a fost de acord. Cât de bine am putut, am dat din coadă și i-am mulțumit, cu ochii, că m-a ajutat să mă odihnesc liniștit și liniștit.
În timp ce simțeam ușoară înțepătură a acului, înainte de acest somn lung, ultimul meu gând a fost:
„de ce a trebuit să mă nasc, când nimeni nu mă place? "

„Nu poți salva fiecare animal din lume totuși, pentru că cel pe care îl salvezi, ESTE lumea. "
📍Nu uita!
Sterilizează-ți câinele!

E luni.Privesc liste, cereri și proiecte împrăștiate pe masă. Mă uit la ele și încerc să găsesc soluții printre cifre, i...
25/05/2026

E luni.

Privesc liste, cereri și proiecte împrăștiate pe masă. Mă uit la ele și încerc să găsesc soluții printre cifre, idei și resurse care parcă sunt mereu mai mici decât nevoile. Am trimis câteva cereri de sponsorizare pentru căsuțele pisicilor. Unele răspunsuri au venit și au fost negative. Altele nici măcar nu au venit.

Și cred că uneori tăcerea obosește mai tare decât un „nu”.

Telefonul sună.

Îl las câteva secunde.

Mai intră un mesaj.

Încă unul.

Un cățel abandonat. O pisică bolnavă. Pui aruncați undeva. Cineva caută ajutor. Cineva întreabă dacă avem loc. Cineva spune că nu poate să îi țină, că nu știe ce să facă.

Și am senzația că peste tot sunt animale abandonate și peste tot sunt oameni care așteaptă ca altcineva să rezolve.

Iar eu, printre toate acestea, mă trezesc zâmbind puțin și întrebându-mă: n-am putut și eu să aleg un drum mai simplu?

Un domeniu unde găsești mai multe resurse. Un domeniu unde există proiecte, unde există finanțări, unde emoțiile se transformă mai ușor în sprijin.

Dar nu.

Eu am mers exact acolo unde drumul aproape că nu exista.

Într-un loc unde trebuie să îți faci singur cărarea. Unde nu doar scrii proiecte, ci cari saci, cureți, mergi prin noroi, privești suferință și uneori privești ceva și mai greu: nepăsarea.

Și uneori mă văd mergând pe un drum plin de liane, încercând să îmi fac loc cu mâinile goale.

Dar apoi mă gândesc la ceva.

Noi facem sterilizări.

Nu doar ca să bifăm niște cifre.

Le facem pentru că undeva, peste câteva luni, niște pui nu se vor mai naște ca să cunoască frigul înaintea iubirii.

Vrem să facem căsuțe pentru pisici.

Nu doar niște căsuțe.

Vrem să facem locuri în care oamenii și animalele să învețe să trăiască împreună, fără ceartă și fără orgolii.

Vorbim despre voluntariat pentru că există o vorbă: De unde dai, Dumnezeu dă.

Și poate că e adevărat.

Pentru că atunci când dai din timpul tău, din banii tăi, din credința ta, din inima ta, rămâi fără multe lucruri.

Dar, ciudat, parcă devii mai plin.

Și poate tocmai de aceea, chiar dacă e un drum greu și fără resurse, încă merg pe el.

Pentru că drumul acesta mă obligă să mă depășesc pe mine însămi.

Address

Boulevard G Ral Dascalescu Nr 402
Piatra Neamt

Opening Hours

Monday 08:00 - 20:00
Tuesday 08:00 - 20:00
Wednesday 08:00 - 20:00
Thursday 08:00 - 20:00
Friday 08:00 - 20:00
Saturday 08:00 - 17:00
Sunday 09:00 - 17:00

Telephone

+40741545622

Alerts

Be the first to know and let us send you an email when Încă o șansă posts news and promotions. Your email address will not be used for any other purpose, and you can unsubscribe at any time.

Contact The Business

Send a message to Încă o șansă:

Share