05/11/2026
In urma cu 1 saptamana, ne-am luat ramas bun si de la Mara - Măruca noastra. Era la noi de 2 ani si cateva luni doar, venita impreuna cu alte pisici din apartamentul unei doamne de mult depasita de situatie. Si toate, dar absolut toate cele preluate de acolo au avut probleme de sanatate descoperite la scurt timp d**a ce au venit la noi - sau le au si acum.
Ce nu ne-am asteptat insa, a fost ca Mara sa fie mai tare si decat Mica, si Mari si Bella, care erau intr-o stare mult mai buna ca ea, mai tinere si mai sanatoase, si care ne-au luat absolut prin surprindere atunci cand nu am putut sa le salvam. Mara insa, nu s-a lasat la problemele renale - descoperite in urma cu vreo 2 ani. Era o salbaticuta cu care nu ne descurcam cu pastile sau injectii, si care avea nevoie de internari si perfuzii periodic. La inceput, nici nu puteam sa o mangaiem, insa cu timpul a invatat sa aiba incredere si sa isi ridice funduletul ala slabanog ca sa primeasca mai mult scarmanat. Ne-a si tors de multe ori, ba stand pe vreun scaun, ba in timp ce isi manca budinca - in care noi ascundeam, zi de zi, suplimentele pentru rinichi. Am devenit prieteni pana la... ceafa: ca daca incercai sa ii dai orice, iti scapa sigur de fiecare data. Asa slabuta cm era, avea o forta incredibila. Asa ca, a fost cm a vrut ea, mai putin cand avea nevoie de perfuzii - ca alta solutie sa o tinem pe linia de plutire, nu am avut.
Si asa a dus-o fata noastra, cat a putut ea. Insa d**a ultima internare, nu si-a mai revenit ca in alte dati si nu a mai recuperat cele 700 de grame pierdute - care pentru ea, care a avut un maxim de 2.90 kg in tot timpul ei la noi, era foarte mult. Si totusi, nu a renuntat: a continuat sa manance binisor, spre marea noastra uimire, sa se plimbe, sa iasa in tarc si sa isi vada de treaba ei. Noi iar, eram cu ochii pe ea: noaptea o puneam separat, cu multe feluri de mancare, ca sa vedem cat mananca. S-a mentinut la 2 kg vreo luna si jumatate, d**a care a inceput declinul, a slabit si mai mult si arata ingrozitor. Iar cand a mancat foarte putin, am stiut ca trebuie sa ne luam ramas bun.
Stiam de mult timp ca e bolnava, si imi pare extrem de rau ca nu am putut face mai multe pentru ea. Pe de alte parte insa, suntem cu totii mandri de Măruca! A dus-o mai mult decat am sperat si ne-a lasat si pe noi sa ne apropiem de ea, sa o putem rasfata cumva - care a fost mare lucru! Iar d**a viata care a avut-o, merita pe deplin un pic de liniste. Speram ca i-a fost bine, chiar daca ne-am incapatanat si noi sa o ducem la veterinar si sa incercam sa ii prelungim viata cat se poate. Pacat ca nu am reusit mai mult.
Asa ca, Măruca, fata draga, sa ai liniste si pace acolo unde esti. Suntem mandri de tine, nu uita asta!
