20/08/2026
Viața nu are buton de skip.
În taberele Cai și Cort, telefoanele și tabletele rămân la mine.
Copiii știu asta înainte să vină, părinții știu și ei, regula face parte din regulamentul taberei.
Și totuși, în fiecare serie, momentul despărțirii de ecrane îmi oferă câte ceva de observat.
Pentru unii copii este simplu.
Pentru alții, mai puțin.
Apare plictiseala.
Apare nerăbdarea.
Uneori frustrarea.
Nevoia de a verifica ceva, de a continua un joc, de a nu pierde un nivel, o serie sau un progres.
Uneori apare foarte repede întrebarea: „Și acum ce fac?”
Și exact de aici începe o parte foarte frumoasă a taberei.
Pentru că aici viața nu are buton de skip.
Un cal nu vine la tine pentru că ai apăsat unde trebuie.
Trebuie să te apropii.
Să observi.
Să aștepți.
Să înțelegi ce îți comunică.
Să îți reglezi corpul atunci când ești emoționat.
Să încerci din nou dacă prima dată nu a mers.
Nu poți da volumul mai încet unui coleg care te enervează.
Trebuie să găsești o modalitate de a-i spune ce te deranjează.
Nu poți schimba activitatea printr-un swipe atunci când devine dificilă.
Poți să te frustrezi.
Poți să ceri ajutor.
Poți să faci o pauză.
Și apoi poți să încerci din nou.
Nu există un algoritm care să îți ofere imediat următorul lucru interesant.
Uneori trebuie să îl inventezi.
Și atunci apar culorile, lutul, lemnul, poveștile, jocurile, caii, pădurea, nisipul, corturile.
Apar ceilalți copii.
Apare chiar și plictiseala aceea din care, dacă nu ne grăbim să salvăm copilul, se poate naște o idee.
Într-o tabără fără ecrane nu se întâmplă doar lucruri frumoase.
Și cred că tocmai asta este valoros.
Copiii se bucură.
Dar se și enervează.
Le este dor.
Se ceartă.
Se împacă.
Uneori trebuie să aștepte.
Uneori pierd.
Uneori altcineva este primul.
Uneori calul nu face ceea ce și-au imaginat.
Uneori ceva le iese minunat.
Alteori trebuie să mai încerce.
Și, încet, reglarea nu mai vine dintr-un ecran.
Vine din corp.
Din mișcare.
Dintr-o conversație.
Dintr-un prieten.
Din mâinile ocupate să creeze ceva.
Din pădure.
Din apropierea unui cal.
Din sentimentul acela atât de important:
„A fost greu. Și am putut.”
Poate că acesta este unul dintre lucrurile pe care le iubesc cel mai mult la Cai și Cort.
Nu faptul că ținem copiii cinci zile fără telefoane.
Ci ceea ce au șansa să descopere în locul lor.
O lume care nu poate fi derulată mai repede, nu poate fi pusă pe pauză și nu are buton de skip.
Dar în care poți fi cu adevărat prezent. 🌿🐴
Peste câteva zile începe ultima noastră tabără din această vară. Dacă citind toate acestea v-a venit în minte propriul copil, poate că merită să ascultați gândul acela. 🤎
Informații și înscrieri pe whatsapp 0750 139 018
