ROAquariums

27/03/2018

Inceputul ROAquariums ... acum 14ani..

21/03/2018

Constructia unui acvariu...

Construirea unui acvariu nu este foarte dificilă, însă necesită câteva cunoştinţe esenţiale. Trebuie subliniat faptul că în cazul în care nu este făcut corect, pot rezulta o serie de efecte nedorite: pot apărea scurgeri sau acesta poate chiar să se spargă. Dacă se doreşte realizarea unui acvariu mai mare de 100 de litri este recomandat să se apeleze la o firmă specializată, sau măcar la o cunoştinţă cu experienţă.
Acvariul este cel mai important lucru din domeniul acvaristicii. Aici se poate aplica cu succes conceptul de "Cu cât mai mare cu atât mai bine !" şi ideea că "Niciodată nu este prea mare!". Contrar ideilor preconcepute, un acvariu mare, să zicem de 300-400 litri sau mai mare, este mult mai stabil şi mai uşor de întreţinut decât un acvariu mic (30-50L). Un dezechilibru sau chiar şi un şoc termic vor avea întotdeauna şanse mult mai mari să apară la un acvariu mic, decât la unul mare. Singurele dezavantaje ale unui acvariu mare sunt acelea ale investiţiilor mai mari (lumina mai puternică, filtrare mai mare, şi bineînţeles spaţiul).
Fiind primul lucru cu care se porneşte, şi cel mai greu de manevrat, este de preferat planificarea meticuloasă înainte de achiziţionarea unui acvariu. Primul pas ar fi alegerea peştilor sau a speciilor dorite şi numărul lor. În funcţie de numărul acestora se va achiziţiona acvariul (sau construi) şi nu invers
Atenţie, întotdeauna se calculează mărimea peştelui la maturitate şi nu când este mic.
În calculul efectuat se va ţine cont de capacitatea utilă de apă, nu de capacitatea totală a acvariului. De exemplu la un acvariu de 50x50x50cm, cu volumul total de 125 litri, se scad 3cm pierduţi la partea superioară (acvariul nu se umple până sus la "buză") şi minim 7cm pentru substrat. În felul acesta, acvariul va avea o capacitate (aproximativă, având în vedere că în acvariu vor mai "fura" din spaţiu şi pietrele, mopanii , elementele de decor, etc.) de 100 litri.
Se iau în calcul absolut toţi peştii şi nevertebratele (melcii, creveţii, etc.). Nu se merge pe ideea că "hoplo şi corydoras stau mai mult pe jos" sau "ancistruşii stau mai mult ascunşi sau pe geamuri". Indiferent unde vor sta, aceştia "respiră" şi produc excremente pe măsură.
Trecând peste calculul mărimii acvariului, ajungem la forma sa. Aici trebuie să atrag atenţia şi să spun un NU hotărât acvariilor tip "bol". S-a dovedit ştiinţific faptul că peştii ţinuţi în bol fie vor trăi un sfert din cât ar trai în mod normal, fie vor "înnebuni" datorită reflexiei cauzate de forma ovală.
În mod normal, este de preferat forma clasică, dreptunghiulară, mai mult alungită. Forma cea mai armonioasă este obţinută atunci când lungimea este egală cu înalţimea înmulţită cu 2. Înălţimea va fi uşor superioară lăţimii acvariului în afara cazului unui acvariu încastrat, în acest caz soluţia fiind inversa. Pentru înălţime, datorită presiunii apei, a distanţei necesară pentru lumină de a ajunge la substrat, plus a modului greu în care se manevrează un acvariu înalt, nu se recomandă mai mult de 50-60cm. Datorită refracţiei apei şi a efectului de "lupă" a geamului, trebuie să ţineţi cont de faptul că adâncimea va fi mult mai mică "la vedere" decât este în realitate. De exemplu o adâncime de 40cm în realitate va părea de aproximativ 30cm.
Va urma...🐟

Proiectare , constructie, amenajare, intretinere acvarii

12/12/2016

昨年末にBSN新潟放送にて放送された特別番組『ガラスの中の夢たち 自然クリエイター天野尚が遺したもの』が、この度BS-TBSにて全国放送されることが決定いたしました。
日本中の皆さんにご覧いただけるということで、この機会をお見逃しなきよう願います。

===============

▼番組情報
BS-TBS「サタデードキュメント」
ナビゲーター：中村雅俊
2016年4月23日(土) 10:00〜10:59放送予定
※内容は特別番組『ガラスの中の夢たち 自然クリエイター天野尚が遺したもの』と同一です。

▼BS-TBS公式サイト
http://www.bs-tbs.co.jp/
詳しい視聴方法は上記BS-TBS公式サイトに記載されています。

http://www.adana.co.jp/jp/release/detail?id=222

10/10/2016

Cyphotilapia Frontosa

Regele lacului Tanganyika, o adevarata piesa de colectie, poate atinge marimi de peste 12 inch (30cm).
Frontosele,afectuos numiti asa , sunt de departe cea mai populara specie a lacului Tanganyika. Nu doar marimea lor impresionanta sau innotatoarele ingrijite atent ai fac atat de populari printre acvaristi , mai degraba personalitatea lor amiabila (intotdeauna puii “de calitate” sunt la mare cautare). Acest peste este pasnic – d**a o scurta perioada de aclimatizare, ar putea sa se hraneasca din palma dumneavoastra. Atat specimenele salbatice cat si cele crescute in captivitate au un comportament gregar. In ciuda faptului ca au o activitate mai putin intensa si sunt mai putin agresivi ei pot incanta intr-un mod placut “stapanul” la fel ca si m’bunele.

Frontosa este caracterizat de corpul alb (sau albastru) acoperit de 6 sau 7 dungi negre. La adulti se formeaza o cocoasa cefalica care la masculi este mai pronuntata.Cocoasa este de fapt un depozit de grasime ce se formeaza pe muschiul dorsal si tinde sa se extinda catre inainte. Cocoasa se dezvolta si creste odata cu varsta si este de obicei un semn al maturizarii sexuale. La fel si inotatoarele devin mai elaborate in timp. Nu se compara nimic cu un frontosa in varsta de 10 ani cu inotatoarele gratioase pe care le “flutura” pe deasupra si dedesubtul sau.

Frontosa se gasesc in locatii diferite ale lacului, dar mai mereu la adancimi mari de-a lungul malului – 10-50m. Ca multe alte animale sedentare, frontosele au o medie de viata ridicata de peste 25 ani. Acest sedentarism a fost probabil motivul aparitiei mai multor variante geografice ca: Kigoma, Bulu Point, Mpimbwe, Samazi, Kasanga, Chaitika, Kapampa, Kavala, si Zaire. Exista si mai multe varietati dar sunt considerate mai putin interesante decat cele de mai sus.

Cyphotilapia frontosa este o specie monomorfica cu putine diferente intre masculi si female. Masculii au de obicei o cocoasa mai mare decat femelele, dar asta nu este un lucru total edificator. Masculii tind sa fie mai mari ca dimensiune – pot atinge peste 30cm dar femelele abia ating 25cm- dar si acest lucru nu este intotdeauna adevarat Asa ca aveti grija…multi comercianti v-ar spune ca va vand o pereche..asigurati-va ca acea persoana are experienta si reputatie in domeniu.

Cum am spus si mai sus, C. Frontosa este un peste incet , lenes.Chiar si in lac ei nu consuma prea multa energie pentru a-si asigura hrana. Natura i-a inzestrat cu trasaturi unice care le ofera avantajul asupra prazii lor – sunt pesti nocturni si nu au nevoie de multa lumina pentru a se descurca.

Dieta principala o constituie pestii, tinta lor primara fiind cei din specia Cyprichromis. Cyprichromisii isi petrec ziua in grupuri foarte mari, iar noaptea ei coboara spre fundul lacului. Frontosele, inca active si alerte, se hranesc cu cyprichromisii coborati. De aceea ei nu trebuie sa depuna prea mult efort la prinderea “cinei”.

In acvarii, acest chiclid poate fi hranit cu creveti, rame dar si cu fulgi. Fulgii ar trebui evitati d**a ce pestele trece de 10-12 cm deoarece ori vor fi ignorati ori vor murdari apa, si nu sunt adecvati pentru a aduce pestii la maturitate sexuala.

In salbaticie, frontosele traiesc in grupuri mari numite colonii. In captivitate, ei ar trebui tinuti in grupuri mari dar se pot creste si in grupuri mai mici de 4 indivizi (1 mascul la 3 femele). Veti avea un succes mai mare daca tineti un mascul adult, in cazul unei colonii mai mari, un mascul secund, subdominant care va inlocui d**a un timp masculul-alpha.

Daca doriti exemplare de exceptie, iata o metoda care va va asigura frontose sanatoase si active sexual:
Achizitionati un grup de 12-15 indivizi preferabil rezultati din aceeasi ponta si puneti-i intr-un bazin incapator doar al lor.
Din acesti 12-15 indivizi, jumatate probabil ar fi femele.D**a 3 sau 4 ani ei vor ajunge la maturitate sexuala asa ca aveti destul timp pentru a ramane in cele din urma cu un mascul dominant.
Cu timpul, cel mai mare peste din grup va fi mascul. Vindeti-l (sau donati-l). D**a 6 luni faceti acelasi lucru…identificati cel mai mare peste din grup si indepartati-l. Repetati operatia la fiecare 6 luni pana veti ramane cu 5-6 frontose dintre care unul va fi mascul. D**a 3-4 ani femelele vor putea depune icrele.Cand se va intampla acest lucru puteti cumpara un mascul aratos si sanatos care sa satisfaca “haremul”. Puteti de asemenea achizitiona un mascul salbatic prin care puteti obtine pui extrem de sanatosi si fara prea multe defecte sau deformatii.

Bazinul poate fi decorat simplu cu cateva pietre care sa dea chiclidelor o siguranta mai mare. Nu umpleti acvariul cu multe pietre sau cu pietre ascutite. Chiar daca se misca lent, atunci cand se sperie au miscari bruste si “neindemanatice”. Masculul-alpha va fi cel mai sfios din grup. El va avea nevoie de o pestera, femelele putand sa stea si in spatii mai deschise ale bazinului.
Pentru a creste un grup mic de Frontose este suficient un bazin de 150-200l dar cu cat este mai mare cu atat este mai bine. Pentru o colonie de 10 indivizi un bazin de cel putin 500 litri este necesar.

Rabdarea este cheia pentru inmultirea acestui peste fantastic. Pentru a atinge maturitatea sexuala un pui de 3-4 cm are nevoie de 3-4 ani. Masculii activi sexual capata o tenta albastruie in special in zona gurii. El va alege o zona deschisa care este slab aparata. D**a ce a captat atentia unei femele, el va trece incet peste locul ales cu inotatoarele stranse. Depunerea este foarte discreta, fara scuturari, fara miscarea inotatoarelor. Trecand peste locul ales el isi va lasa laptii, aratandu-i femelei unde va trebui sa depuna. Multi au spus ca laptii incurajeaza femela sa depuna. Apoi ea va trece la fel de discret peste loc si va lasa icrele d**a care va da inapoi-nu se va intoarce- va da inapoi si va lua icrele in gura.Va face acest lucru de 4-6 ori. Laptii masculului (sperma) sunt destul de puternici pentru a fecunda icrele cateva minute bune d**a ce au fost depuse.

Alevinii sunt in numar de 20 pana la 50 (dar pot ajunge si pana la 80) in functie de starea femelei, de conditiile din mediu si de varietate. Femelele vor tine alevinii timp de 5 saptamani. D**a aceasta perioada alevinii ar trebui separati de parinti deoarece orice peste mai mic de 5 cm pentru C.Frontosa reprezinta hrana.

17/07/2013

Tranquility

09/06/2013

Setarea – sau ciclarea cm mai este ea cunoscuta reprezinta procesul prin care se urmareste dezvoltarea filtrului biologic al acvariului. Mai este cunoscuta si sub numele de “ciclul azotului”. In general un ciclu al azotului dureaza intre 4 si 8 saptamani, uneori mai mult. Pestii elibereaza amoniac prin dejectii. Amoniacul este eliberat si atunci cand resturi de hrana excesiva si pesti morti sunt lasate sa se descompuna in acvariu. De aceea, este foarte important sa nu hraniti pestii in exces si sa mentineti un nivel ridicat de curatenie in acvariu. Amoniacul acumulat in bazin incepe ciclul azotului. Daca adaugati substante care il elimina nu faceti altceva decat sa intarziati ciclul azotului. Amoniacul exista in bazin in doua stari, in functie de ph. In cazul unui ph normal(neutru) sau scazut, amoniacul este ionizat, deci mai putin toxic. In cazul unui ph crescut amoniacul ionizat scade si creste cel neionizat. De asemenea, temperatura poate avea efect asupra toxicitatii amoniacului. Acesta este toxic pentru pesti atunci cand nivelul creste foarte mult si asta se intampla deoarece bacteriile numite nitrosomonas nu s-au dezvoltat inca. Ele sunt cele care descompun amoniacul in nitriti(NO2), substante care sunt mai putin toxice decat amoniacul.
Bacteriile nitrosomonas vor adera la orice suprafata, cm ar fi: substrat, in interiorul filtrului, pe buretele filtrului, etc. In primele 10-14 zile, se va remarca o reducere a nivelului de amoniac, iar nivelul de nitriti va incepe sa se mareasca.
D**a aceea, nitritii vor fi descompusi de nitrobacterii in nitrati. Nitrobacteriile se vor depune pe acelasi tip de suprafete ca nitrosomonas. Nitrobacteriile vor produce nitrati prin descompunererea nitritilor. Nitritii pot fi periculosi pentru pesti daca se depaseste un anumit prag de siguranta, de regula >0,3mg/l. Cand se observa ca nivelul de nitriti se reduce, puteti sa va asteptati sa creasca nivelul de nitrati.
Intr-un acvariu nou, se poate observa o crestere usoara de amoniac si bineinteles de nitriti, atunci cand adaugati un numar important de pesti noi. Un acvariu „matur” nu ar trebui sa prezinte niveluri detectabile de amoniac sau nitriti. Daca aceste substante sunt prezente in acvariu, trebuie sa determinati cauzele aparitiei si sa rezolvati problema cat se poate de repede.
Nitratii(NO3) nu sunt atat de toxici ca precursorii lor. Majoritatea pestilor toleraza chiar si nivele ridicate de nitrati, daca aceasta crestere este lenta. Pestii care stau intr-un astfel de mediu nu vor trai foarte mult si nu-si vor atinge potentialul maxim. O alta problema cu nivelul ridicat al nitratilor apare atunci cand adaugam pesti noi. De obicei, poluantii din apa sunt mult prea numerosi pentru ca noii veniti sa se adapteze, si de aceea pestii se imbolnavesc sau mor. Nivelul ridicat de nitrati este raspunzator si pentru reducerea rezistentei la boala. Plantele folosesc nitratii din apa ca si hrana. Daca acestia sunt in cantitati excesive in apa, plantele vor stoca in interiorul lor nitratii. Acest lucru va duce la otravirea plantelor cu nitrati. Se va observa faptul ca acestea nu mai cresc si frunzele lor se distrug si in final planta va muri. Ca o regula generala, un nivel de nitrati sub 25-50 ppm nu va dauna pestilor sau nu va incetini cresterea lor.
In general, pentru majoritatea oamenilor, cea mai usoara metoda de reducere a nitratilor este de a schimba apa. Bacteriile nitrosomonas si nitrobacter sunt aerobe, ceea ce inseamna ca au nevoie de oxigen pentru a supravietui. Numarul lor poate fi afectat de lipsa oxigenului, ca de exemplu un substrat care este plin de reziduuri cauzatoare de pungi anaerobe(lipsite de oxigen) sau zonele din acvariu care nu primesc suficient oxigen din cauza circuitului deficitar al apei. Atat nitrosomonas cat si nitrobacter au nevoie de micro-elemente nutritive care nu se gasesc in osmoza inversa, apa distilata sau alte forme de apa purificata. Unele antibiotice cm ar fi eritromicina, ampicilina sau penicilina vor ucide si bacteriile benefice, iar altele precumkanamycina, nitrofurazon nu. Atunci cand tratati cu antibiotice apa din acvariu, verificati daca apare o crestere a poluarii. Depasirea pragului de siguranta la un anumit poluant depinde de toleranta si de specia pestilor pe care ii aveti. Incercati sa incepeti cu speciile mai robuste (rezistente) si mentineti nivelul de amoniac si nitriti la cel mai redus nivel pe care vi-l indica scala care vine odata cu kitul de testare. Intr-un acvariu nou nu trebuie indepartat tot amoniacul si nitritii intrucat bacteriile au nevoie de hrana pentru a supravietui. Atunci cand se observa cresterea rapida a acestor niveluri, se vor face schimbari partiale ale apei.
Acestea fiind spuse putem trece si la considerente de ordin practic.

La o saptamana de la setarea acvariului, timp necesar plantelor sa prinda radacini si apei sa elimine gazele dizolvate se pot pune primii pesti, preferabil din specii rezistente( corry este un bun exemplu) pentru inceperea ciclului azotului. Acesti pesti, in final, vor fi afectati si vor muri sau vor trai mai putin decat media. In cazul in care nu sunt pesti suficienti in bazin ciclul nu va porni, iar daca sunt prea multi vor muri din cauza cantitatii prea mari de amoniac. Numarul de pesti ce se recomanda a fi pusi in bazin depinde de marimea bazinului, a pestilor, a filtrului, etc. Personal am inceput ciclul azotului la un bazin de 200l cu 6 corry.
D**a adaugarea pestilor, la 3 zile se testeaza amoniacul si se continua pana incepe sa scada ajungand la zero. De asemenea, in cazul in care se observa ca pestii respira rapid, inoata dezordonat si la suprafata, se vor lua totusi masuri de scaderea amoniacului, prin schimburi de apa. Nitritii se vor testa la o saptamana de la introducerea pestilor. Ca si amoniacul, nitritii pot fi toxici pentru animale chiar si la valori scazute. Fara prezenta nitritilor ciclul nu poate fi complet. Nitritii vor creste pana la valoarea de 15 ppm(15mg/l), cea mai critica perioada si in jurul zilei 25 nivelul trebuie sa inceapa sa scada, altfel este posibil sa dureze inca 10 zile. Vor scadea sub 2,3 ppm(mg/l) in ziua 30 apoi vor fi 0. In momentul in care nitritii scad, prin transformare, dau nastere la nitrobacter, ultima bacterie nitrificatoare. Nitratii vor incepe sa creasca si acesta este un semn ca bacteriile benefice incep sa se stabilizeze. D**a circa doua saptamani se vor testa nitratii si vor fi mentinuti in limite normale prin schimburi de apa. La un moment dat nitratii vor scadea, acesta fiind un semn ca bacteriile nitrificatoare s-au dezvoltat, iar filtrul biologic este complet functional. In momentul cand ajung la valori normale se mai pot introduce alti pesti, tot in numar limitat. De asemenea si Ph ul creste in timpul acestui proces, d**a care va reveni la valorile initiale. Daca se vor introduce prea multi pesti ciclul azotului va fi repornit. Un semn al depasirii capacitatii de filtrare biologica este aparitia in apa a amoniacului. Saptamanal se pot introduce cativa pesti pana se va atinge numarul dorit de pesti in acvariu. Recomand schimburi mai dese si in cantitate mai mica, aproximativ 25-50% din volumul bazinului, in cazul in care se schimba mai multa apa poate aparea socul de ph.
Ciclul azotului se poate porni cu orice materie organica aflata in apa. De exemplu, se poate lua un burete ‘’murdar’’ din filtrul altui acvariu matur, se poate folosi apa dintr-un bazin ciclat sau chiar se poate incepe prin introducerea deliberata in apa de amoniac. Totusi aceasta practica se recomanda acvaristilor avansati.
O alta metoda, este cea a setarii la ''intuneric''. Presupune, '' montarea, substratului cu tot ce tine de acesta, fertilizanti, incalzitor de substrat, a filtrului si umplerea bazinului cu apa. Zilnic se ava adauga putina manacare pana se va declansa ciclul azotului. Se va proceda ca si mai sus, iar la incheierea perioadei de setare(4-8 saptamani) se va planta si popula d**a dorinta. Are avantajul ca va scapa de algele de inceput, nu mai chinuiti pestii, dar, marele dezavantaj, este acela ca trebuie sa stati o luna cu acvariul in bezna, cam neplacut pentru un incepator. Acum, in functie de rabdarea fiecaruia, puteti alege metodele dorite.

16/05/2013

Lumina – este un factor esential in mentinerea unui acvariu. Aceasta poate face un acvariu superb sau il poate distruge.Necesarul de lumina poate fi atins cu ajutorul becurilor cu incandescenta(aceasta metoda are multe dezavantaje si nu este recomandata), a tuburilor fluorescente(metoda cea mai comoda si raspandita in acvaristica), la lampilor compact fluorescente, a lampilor HID, etc. Pentru un bazin sanatos trebuiesc respectate cateva cerinte.
1. NU tineti lumina aprinsa mai mult de 10-11 ore pe zi cu pauza de minim 4 ore la pranz. Acest lucru se realizeaza cu o priza programabila digitala.
2. Lumina trebuie sa aiba o anumita calitate si sa obtii o anumita intensitate a radiatiei luminoase. Ar trebui sa folositi tuburi daylight cu temperatura de culoare intre 5000k si 6500k nu mai mult si cu un IRC(indice de redare a culorii) cat mai mare. Din experienta spun ca cele mai bune rezultate se obtin cu tuburi Osram Biolux 965 sau Lumilux 865 acestea fiind mai bune decat cele de la Philips. Ca o paranteza, tubul Aquarelle are un IRC de 70, adica cumplit de mic, o intensitate a radiatiei luminoase foarte mica in jurul a 1000 lumeni si o temperatura de culoare de 10000k. Tuburile 830, chiar daca nu sunt placute ochiului la vedere emit o radiatie luminoasa propice cresterii plantelor si nu algelor. Tuburile care le-am recomandat sunt cel mai bun compromis intre cresterea plantelor si placerea ochiului. Mai multe date despre lumina gasiti la: http://www.aquabase.org/articles/htm...cents=983.html.
3. Exista regula watt/litru pe care eu o consider nepotrivita si de aceea folosesc regula lumen/litru. Pentru un bazin plantat este nevoie de 20-40 lm/l maxim 50lm/l pentru un bazin plantat la greu.
4. Tuburile nu se vor folosi mai mult de 8 luni si se vor inlocui treptat cu pauze de minim 2 saptamani/tub
Dau aici un exemplu ce ce se poate intampla daca se schimba tuburile aiurea.
Inlocuirea unui tub epuizat cu unul nou sau inlocuirea brusca a mai multor tuburi poate duce la aparitia algelor. De ce?
1. Lumina in plus stimuleaza cresterea plantelor care produc O2 in plus;
2. Datorita surplusului de O2, Fe2+ necesar plantelor se oxideaza in Fe3+ inutil plantelor aparand carenta de Fe;
3. Datorita cresterii rapide a plantelor, acestea consuma nutrientii din apa rezultand o carenta generala de nutrienti;
4. Microelementele si vitaminele se descompun datorita actiunii O2 rezultand o carenta de microelemente si vitamine;
5. CO2 din apa este consumat mult mai repede datorita cresterii plantelor rezultand o carenta de CO2;
6. Ca rezultat al acestor carente Ph creste de multe ori cam cu o unitate;
7. Datorita cresterii Ph, amoniul(NH4) din apa este convertit in amoniac(NH3), NH4 fiind un bun fertilizant in tip ce NH3 este extrem de toxic. Daca Ph creste si mai mult atunci exista un risc major si pentru pesti. Unele plante depoziteaza NH4 in frunze ca si nutrient de rezerva. NH4 transformandu-se in NH3 plantele se auto otravesc. Asa se explica ''topirea peste noapte'' a unor plante (Criptocorine, Limnofila, Rotala, etc.);
8. Datorita O2 prezent in cantitati mari in apa se dezvlota un mediu oxidat pe care algele il doresc si in care prolifereaza, pe de alta parte plantele preferand un mediu mai putin oxidat pentru dezvoltare si nu se mai dezvolta. Datorita dezvoltarii algelor cantitatea de O2 din apa creste foarte mult intr-o perioada scurta de timp(200%-400%) lucru neagreat nici de pesti si nici de plante. Liantii naturali ai elementelor chimice(chelatori) sunt distrusi datorita valorilor mari ale O2 rezultand o apa''agresiva'' iar microelementele si vitaminele esentiale sunt distruse. Plantele si pestii au din nou de suferit din cauza acestor lipsuri. Datorita conditiilor din apa propice algelor, plantele sunt ''invinse'' in lupta pentru supravietuire de catre alge.
Cam asta este ceea ce se intampla cand se schimba lumina in mod drastic. De aceea, se recomanda ca inlocuirea tuburilor sa se faca gradual. Inca ceva, toate aceste efecte de care am vorbit se pot contracara extrem de usor prin cresterea suplimentara a aditiei de CO2.
Injectia de CO2 - Carbonul este elementul de baza al vietii, fara de care viata nu se poate dezvolta. In timpul fotosintezei plantelor, se prelucreaza carbonul gazos cu ajutorul clorofilei, luminii si a apei rezultand substanta organica din care sunt formate plantele. Acest produs ajunge in forma de solutie de polizaharide in locurile unde este folosit sau stocat.In punctele de crestere , prin combinare a acestora cu diverse saruri nutritive ia nastere substanta celulara din care se dezvolta planta. Din acest motiv folosirea aditiei de CO2 este obligatorie in bazinele plantate. In apa are loc un ciclu al carbonului destul de complicat, din derularea acestuia plantele reusind sa-si asigure in anumite proportii nevoia de carbon. Acidul carbonic este preferat de plante in acest proces deoarece implica cel mai redus consum de energie.
Odata cu scaderea cantitatii de CO2 din apa, si implicit cresterea pH-ului, asimilarea carbonului devine tot mai dificila, implicit cresterea plantelor este ingreunata. Exista mai multe metode de introducere a CO2 in apa, plecand de la “bomba cu drojdie” si terminand cu injectia de CO2. Metoda injectiei de CO2 s-a dovedit in timp a fi cea mai viabila ea dand randament maxim daca este dublata de folosirea unui ph controller.

08/05/2013

Filtrul – Exista mai multe tipuri de filtre: interne, externe, wet&dry. Toate aceste filtre au avantaje si dezavantaje. In general, se prefera filtrele externe deoarece asigura cel mai bun echilibru intre cele trei tipuri de filtrare: mecanica, chimica si biologica.
1. Filtrarea mecanica - se face cu ajutorul buretilor,vatei de perlon, etc. care au rolul de a elimina impuritatile din apa
2. Filtrarea chimica - se face cu ajutorul carbunelui activ, rasinilor schimbatoare de ioni, etc. si are rolul de a elimina din apa substantele chimice daunatoare pestilor. Acest tip de filtrare se recomanda in cazul acvariilor sterile, nefiind indicat in casul celor plantate deoarece indeparteaza, pe langa substantele nedorite, si fertilizantii necesari plantelor.
3. Filtrarea biologica – are rolul de a transforma substantele toxice din apa aparute ca urmare a descompunerii hranei neconsumate de catre pesti, precum si a dejectiilor acestora. Se obtine prin dezvoltarea unor colonii de bacterii (nitrobacter si nitrosomonas) care desompun amoniacul in nitriti si nitrati, acesti din urma fiind nutrient pentru plante. Aceste bacterii, desi colonizeaza intreg acvariul, au nevoie de un support in filtru ca baza de dezvoltare. Acesta va fi ceramica biologica sau bio balls(acestea se folosesc mai mult in cazul filtrelor wet&dry).
Mediile filtrante dintr-un filtru nu vor fi inghesuite in acesta deoarece filtrarea biologica nu va da randamentul dorit.

26/04/2013

Substratul – este baza de fixare a plantelor si va fi pietris de rau ''bob de orez'' de 1-2 mm sau similar, intr-un strat de 8-10 cm, nu mai mult. Substatul nu trebuie sa fie foarte dens deoarece in caz contrar radacinile plantelor se vor sufoca. De asemenea, radacinile plantelor vor avea de suferit si daca apa nu va putea circula prin substrat datorita faptului ca acesta are o granulatie prea mica. In substrat puneti fertilizantul dorit ( vom vorbi la fertilizanti) si bineinteles montati, in prealabil, incalzitorul de substrat daca doriti sa il folositi. Se va folosi pietris de rau inert chimic pentru a nu modifica proprietatile apei. Este total contraindicata folosirea pietrisului colorat, care pe langa faptul ca arata cumplit in bazin, mai are si dezavantajul de a fi calcaros in proportie de 99%.
In materie de substrat exista o oferta bogata de produse de firma cele mai bune fiind cele de la Ada, Dennerle sau Dupla.
Exista, in acest moment, trei “filozofii” in ceea ce priveste tipul de substrat pentru acvarii. Exista substraturile de tip "sandwich" precum cele de la Dennerle; substraturi inerte, precum cel Dupla Ground; solurile fertile de tipul ADA. Fiecare tip de substrat are avantaje si dezavantaje, asa ca, alegerea acestora tine de fiecare acvarist in parte.
Ar mai fi de spus cateva cuvinte despre ce se intampla in substratul bazinului.
Putem imparti, imaginar, substratul, de la suprafata spre fundul bazinului, in patru parti.

http://img17.imageshack.us/img17/1057/2mzi8wl.jpg

1. Primul strat, foarte subtire, format din materie organica descompusa in humus. Acesta are capacitatea de a fixa nutrientii, pastrandu-i disponibili pentru plante;
2. Stratul al doilea sau substratul aerob se mai numeste si zona de oxidare. Aici are loc descompunerea aeroba a materiei in nutrient pentru plante. Tot aici au loc si procese de nitrificare care transforma amoniacul(NH3) in nitrit(NO2) si nitrat(NO3). Aici mai are loc si oxidarea metanului, un gaz care difuzeaza in masa substratului. Acesta este transformat in CO2, asimilabil de catre plate si apa. Hidrogenul sulfurat(H2S) este transformat in HSO4(sulfat acid), devenind astfel o sare inofensiva.
De asemenea, tot aici, are loc si transformarea Fe(2+) in hidroxid oxid de fier(FeOOH) in forma anhidra. Acesta este un produs stabil, inutil plantelor, dar care fixeaza fosforul din apa controland in felul acesta nivelul acestui macronutrient in acvariu.
3. Stratul al treilea sau substratul anaerob. Aici are loc descompunerea anaeroba a materiei in nutrient pentru plante si in humus. Existenta bacteriilor denitrificatoare ajuta la eliminarea nitratului(NO3), prin transformare in azot(N) gazos, in acest fel ajutand la mentinerea unui echilibru. Aceste bacterii, mai sunt responsabile si pentru transformarea hidroxidului de fier(FeOH3) si a oxidului de mangan(MnO2) in Fe(2+) si Mn(2+) devenind astfel nutrient pentru plante.
4. Stratul al patrulea sau substratul puternic anaerob. Aici are loc, in prezenta bacteriilor anaerobe, transformarea sulfatilor(SO4) in hidrogen sulfurat(H2S). Acesta este un gaz extrem de toxic si care in reactie cu fierul solubil ne da pirita(FeS2) un produs complet inutil pentru plante.
In acest substrat intalnim si bacterii de fermentatie, responsabile cu transformarea materiei organice in acid acetic, acizi grasi, alcooli, dioxid de carbon(CO2) si hidrogen gazos. Hidrogenul gazos, acidul acetic si dioxidul de carbon sunt folosite de metanobacterii pentru a produce metan(CH4).
Trebuie retinut faptul ca trebuie acordata o atentie deosebita alegerii substratului, datorita proceselor complexe care se petrec in interiorul acestuia.

20/04/2013