07/01/2026
Chipul lui era de o mare blândețe și de o mare smerenie, cu toata înfățișarea lui aspră. Băutura lui era apa de izvor, iar patul era pământul gol. Ca acoperământ avea cerul și harul. A stat mai bine de 20 de ani în cea mai aspră asceză. Îmbrăcat sumar, într-o haină de păr de cămilă, desculț, umbla printre pietre ascuțite din pustiu, rugându-se tot timpul. Mânca miere sălbatică, fructe acre ce creșteau în pustie, precum și muguri de copaci. Sfântul Ioan trăia în arșița dogoritoare a zilei și în frigul tăios al nopții. A sfințit sălbăticia pustiului, prin rugăciunile lui de zi și de noapte. Unde e flacăra mare în suflet, acolo se adună oamenii să-și încălzească sufletele. Așa a fost și Sfântul Ioan Botezătorul. Trăind în pustie mai mult cu Duhul lui Dumnezeu decât cu hrană pământeană, avea o forță extraordinară în cuvânt. Avea un dar deosebit de a vorbi și vocea lui puternică îi cutremura pe toți. Puțini au fost oamenii, în istoria omenirii, spre care să fi alergat mulțimile cu atâta sete, asa cm alergau după Sfântul Ioan Botezătorul. Atât și este suficient ca să nu uităm ce zi este astăzi. Atât. Celor care aveți șansa de a purta haina de lumină a numelui lui vă doresc tot binele din lume, putere, răbdare, blândețe, bucurii nenumărate și zile senine, cu har.
La mulți ani Ioan, Ioana, Oana, Ionuț, Nelu, Nela!
