PET HARMONY

20/10/2025

de Revista PSYCHOLOGIES este Cartea mea lunară de psihologie!

20/10/2025

25/09/2025

A refuzat. A refuzat să-l trimită la cală. Nu a vrut să-l expună la frig, zgomot sau stres. A spus: «Dacă eu călătoresc, câinele meu vine cu mine.»
Așa că a căutat un rucsac special. Unul care să fie rezistent, confortabil și suficient de sigur pentru a-l purta în spate. Nu a fost ușor. A trebuit să insiste, să explice, să lupte puțin. Dar a făcut totul cu un singur scop: să nu fie despărțiți.
Pentru că pentru el, acel câine nu este un animal de companie. Este familie. Iar familia nu este lăsată în urmă.
În acea zi s-a urcat în avion cu câinele în spate… și inima i s-a liniștit. Pentru că uneori, să iubești pe cineva înseamnă să-l porți cu tine, indiferent de orice.”

09/08/2025

Povestea incredibilă a lui Palma – Câinele care a așteptat

Între 1974 și 1976, o întâmplare tulburătoare a emoționat mii de oameni pe aeroportul Orly din Paris.

Totul a început într-o zi când un pasager se pregătea să urce într-un avion spre Toulouse. Alături de el era și prietenul său credincios, un ciobănesc german pe nume Palma. Câinele avea bilet, dar nu i s-a permis îmbarcarea din cauza lipsei unui certificat veterinar.
Fără altă soluție, stăpânul l-a strâns la piept pentru ultima dată, i-a scos zgarda și a urcat în avion, lăsându-l în urmă.

Confuz, Palma a rătăcit prin aeroport căutându-și stăpânul. Când s-a întors la poarta de îmbarcare, acesta dispăruse. Refuzând să creadă că fusese abandonat, câinele s-a așezat în fața ușii și a început să aștepte.

De fiecare dată când auzea zgomotul motoarelor, alerga pe pistă după avion, crezând că și-a găsit stăpânul. Aerul încins al motoarelor îi ardea labele, dar nu renunța. A trăit luni întregi sub cerul liber, singur, dar mereu cu speranța că omul lui se va întoarce.

Într-o zi, un pilot Air France, Jean-Michel Valente, l-a observat și a remarcat cm Palma se apropia de fiecare avion, privindu-i cu atenție pe pasageri. Povestea lui a apărut în ziarul Le Parisien, ajungând și la fostul stăpân, care a explicat că lipsa certificatului fusese cauzată de o problemă la ochii câinelui. Chiar și așa, deși știa că Palma îl așteaptă, a refuzat să se întoarcă după el.

Numeroși oameni au dorit să-l adopte. În cele din urmă, Palma a găsit un cămin la Lyon, alături de o profesoară de literatură, Véronique Lemoine. În jurnalul ei, femeia a scris:
„Un câine echilibrat, puternic legat de oameni și de casă. Când a ajuns, s-a dus direct la fiica mea care dormea, i-a lins obrazul și apoi i-a prins ușor urechea între dinți, ca o îmbrățișare.”

În 1988, povestea lui a fost transpusă în filmul francez Fidèle jusqu’au bout – „Fidel până la sfârșit ”.
Palma a devenit simbolul unei loialități de neclintit, amintind lumii că uneori inima unui câine e mai mare decât a unui om.

Unele povești nu au nevoie de cuvinte multe ca să îți frângă inima… Palma nu a știut niciodată de ce omul pe care îl iubea cel mai mult l-a părăsit. Nu a înțeles certificate, reguli sau distanțe. Tot ce a știut a fost că trebuie să aștepte. Și a așteptat… zile, luni… alergând după fiecare avion, sperând să-și revadă stăpânul.

Această poveste nu este doar despre un câine, ci despre o loialitate pe care puțini oameni sunt capabili să o poarte în suflet. Palma a demonstrat că dragostea adevărată nu negociază și nu uită, chiar și atunci când doare.

Filmul inspirat din această întâmplare reală, „Fidèle jusqu’au bout”, poate fi vechi, dar este o comoară. Îți intră direct în suflet și te face să te întrebi: noi, oamenii, știm să iubim așa?

27/07/2025

Dragilor părinți de blănoși, pene, sau solzi!

Știm cu toții că un animal de companie nu e doar un "animal". E un membru al familiei. E cel care te întâmpină la ușă cu o bucurie debordantă, cel care îți ascultă of-urile fără să te judece, cel care îți luminează fiecare zi.

Ei sunt parte din sufletul nostru, iar fericirea și sănătatea lor sunt prioritățile noastre absolute.

Mulțumim Kola Kariola pentru demersurile realizate! Sperăm ca și medicamentele și suplimentele veterinare și umane, să rămână măcar la cota redusă! 🙏

De aceea, vestea creșterii cotei de TVA la hrana pentru animale ne lovește direct în inimă. Pentru noi, nu e doar o statistică economică. E o decizie care ne afectează direct capacitatea de a le oferi ce e mai bun, de a le asigura hrana de calitate de care au nevoie pentru a fi sănătoși și plini de viață.

Nu e vorba doar de câțiva lei în plus:
* E vorba despre presiunea suplimentară pusă pe bugetele familiilor care, la fel ca voi, își iubesc necondiționat companionii.
* E vorba despre alegerea dificilă pe care unii ar putea fi nevoiți să o facă între hrana optimă și alte nevoi esențiale.

Animalele noastre depind de noi în totalitate.

Ele nu pot vorbi, nu pot protesta, nu pot cere.

Vocea lor suntem noi!

Haideți să fim vocea lor! Să arătăm că ne pasă, că iubim aceste suflete pure care ne îmbogățesc viețile. Distribuie această postare și arată că ești un părinte de animal dedicat.