Fie la peluza galeriei, fie la tribuna a doua. Cu tot arsenalul, steaguri, fulare, cu sirene, trompete si tobe, cu fluiere…Cu tricouri alb-visinii… Pe ploaie, pe viscol, pe arsita sau sub cerul senin. Raspund cu “Ole” la fiece nume rostit de favorit rostit sacadat, cu patima, de crainicul stadionului de sub Pod.....ii vezi umbland ciorchine, dupa meci. Ii intalnesti tot la portile clubului, si-n
ziua de dupa....pleaca urechea incoace si incolo, se-agita la tot pasul, comenteaza aprins orice detaliu, orice misca-n sanul echipei ce-a facut X, ce-a facut Y, cm s-a suparat Z… Isi tot dau cu presupusul…..despica orice fir in patru..” Chestiuni importante, dom’le! Le-ntorc pe toate fetele… Le “rumega” .. Pun tara la cale ..Fierbere mare nenica!..sar in primul tren, sambata de sambata sau duminica de duminica, si bat tara-n lung si-n lat. Chiuie de bucurie cand castiga Realul..Vin taciune cand pierde..Ferit-a Cel de Sus sa le tai calea in clipele acelea!.. se rastesc la arbitrii. Alteori se supara si se zburlesc la mai-marii clubului. Se zburlesc , nu gluma! Arunca nemilos cu pietre. Blocheaza Calea Giulestiului.Blocheaza tramvaie.. Iubirea fata de clubul visiniu nu mai cunoaste limite..E jale mare!.. Au clocot in inimi...
Sunt ei! Sunt suporterii Rapidului. Au inceput sa indrageasca Giulestiul fascinati de focoasa galerie visinie, fascinati de ambianta unica si inefabila a arenei de sub Podul Grant, fascinati de “actorii gazonului” cu nume celebre precum Iulius Baratky, Basil Marian, Dungu, Dan Coe, Greavu,Ion Ionescu, Sandu Neagu, Goanta , Tartau si cati altii.. Au facut din echipa sufletului lor cea mai iubita formatie a fotbalului romanesc. Au dat celebrul glas al “rotilor de tren”, si-au incurajat favoritii in “potcoava Giulestilor”, si toti cei ce vin in Giulesti stiu ca acolo fierbe “vulcanul de langa Grant. Rapidul n-avea cm sa nu fie adulat, inca de la inceputurile sale, fiind un club infiintat din dorinta oamenilor simpli, a ceferistilor. Visiniul pe care cu totii il purtam in prezent cu mandrie, a fost dorinta croitoresei. Unul din primii suporteri ai Rapidului a fost Ion T. Si-a dedicat aproape toata viata tribunelor, fiind prezent mai pe toate stadioanele unde a evoluat echipa lui de suflet. Acest om, pe unde s-a dus, nu a auzit decat..glasul rotilor de tren! Pentru o inima ce bate din sute de mii de piepturi, suporterii feroviari au suferit mult la viata lor si a aminti toate relele din sanul echipei ar fi un sacrilegiu. Amintind de un caz ce doare si astazi: in 1965(iunie) Rapidul era la un pas de titlul de campioana ceea ce, atat echipa cat si suporterii asteptau de mai bine de 40 de ani! Cu vreo trei etape inainte de final , Rapidul invinge pe Craiova, pe “Republicii”, cu 4-1 in timp ce Dinamo, principala contracandidata la titlu, bate cu 10-1 pe Steagul Rosu! Erau anii de glorie ai comunismului! Rapidul a urmat drumul Brasovului, numai ca aici nu are voie sa castige, motiv pentru care pierde meciul(1-4) si titlul la un punct de Dinamo. Dar Rapidul avea sa se razbune, peste trei ani, la 20 iunie 1967, cand a devenit CAMPIOANA ROMANIEI. Totul s-a petrecut la Ploiesti si atunci galeria a jurat sa mearga pe jos pana in Bucuresti, avand ca destinatie “Potcoava suspinelor”. Rapidul devenise pentru prima oara campioana. “Era noapte de Revelion in Giulesti. Artificiile faceau din Podul Grant un brad al bucuriei..”
“O galerie de suflet pentru o echipa de suflet. In venele multora pulseza sangele alb-visiniu, cu tensiunea si pulsurile unei echipe de cand lumea...”
Ce-o fi oare , in sacul lor plin cu peripetii? Bucuresti 1975. O semifinala de Cupa a Romaniei. Rapid – Steaua . Pe “National”(fostul stadion “23 August”). O tribuna gemand de lume.. Galeria rapidista..in delir!
- 7-6 pentru .. Rapid! Dupa meci.. zeci de suporteri stelisti lasati fara steaguri, fara tobe, fara goarne, fara tot arsenalul, speriati de cativa suporteri giulesteni. Cu toate trofeele oferite de Valentin, Stelei, palcurile de stelisti avizi dupa performante aveau sa fie spulberati de nebunii Giulestiului.
- Au fost, isi aminteste, cu savoare, don Vivi, primele trofee cucerite in aprigile inclestari cu rivalii de la Steaua pe “campurile de bataie”! Cele mai placute amintiri.. Giulesti 1979 - Au aparut primele fulare scrise "Rapid - Giulesti", facute de Andrei Teodor alias "Blondu" impreuna cu Ing. Blebea. Bucuresti 1982 - Evolueaza Rapidul. Record de asistenta .Partida s-a disputat la ora 11.00. Pe stadionul Ghencea , 33000 de rapidisti.Adversar- ocupanta fotoliului de lider al seriei I Petrolul Ploiesti. Nici o sansa pentru garari de a mai spera la vreo minune. La promovarea pe prima scena adica. Incepe meciul . Asalturile rapidistilor apleaca metereze dupa metereze(petroliste). Gazarii sunt culcati precum spicele. 5-1 in favoarea Rapidului. Galeria visinie exulta. Cele cateva zeci de suporteri ploiesteni sunt puse, rapid pe fuga. Se izbesc de malul Dambovitei. Pe unde sa escaladeze apa? Pe nicaieri! Inevitabilul se produce. Aruncarea in apa Dambovitei, cu haine cu tot! La fel pateau si rapidistii cand mergeau la Ploiesti. Ne-au adapat, ii adapam!, povesteste Nea Fane. Potcoava 1982. - A aparut primul steag de gard: "Avanti Rapid per il triumfo del calcio romeno!" (Sonerie). Alexandria 1984 - 5000 de suporteri rapidisti la un meci de divizia B. Caracal 1986. Toamna. “Gararii” Giulestiului aveau meci in “orasul celor sapte minuni ale lumii”.
…Abia aterizata pe peron, simpatica galerie a Giulestinei afla, nu fara uimire, ca meciul din ziua respectiva fusese amanat, fiindca in zona abia poposise..”primul vanator” al tarii!! Sa faca,oare , galeria visinie, draga de ea, tocmai ea, cale-ntoarsa? Suna a.. front! Si nu era pacat? La stadion,neamule !
…Grosul s-a petrecut in tribuna. Cu tobe , cu surle, cu trambite, cu tot carambulul. As! Nu era tot. Lipseau lozincile. Nici un bai zice unul:
-Ceausescu ,pace! Vina Leana-ncoace! Auzind oficialitatile stadionului si cei care or mai fi fost s-au facut nevazuti! Sa ii vaneze cineva si sa ii toarne nu stiu cui?.. Galati 1987. Stadionul “Dunarea” din Galati. Otelul –Rapid 1-0. Fluier final. Palcul galeriei rapidiste este asediat.. Capete sparte. Sticle facute tandari. Doru Blondu, unul dintre liderii galeriei visinii se bate ca un leu. La Galati, Giulestina a resistat eroic. Giulestina nu s-a dat nici moarta batuta.. Regie 1989. Semifinala a “Cupei Romaniei”. Steaua – Rapid. In tribuna zero, Valentin Ceausescu. Galeria Rapidului, desi masata in partea opusa, la tribuna a doua, il zareste. Izbugneste:
Noi vi-l dam pe Damaschin
Voi ni-l dati pe Valentin! Scutierii o impresoara. Galeria tipa si mai si:
Galeria lui Rapid
Nu e membra de partid! Valentin s-a facut verde. Tuna cu voce tare.
- La anul, Rapidul va fi in B! Pitesti 1990. O zi de toamna ruginie de 2 septembrie. Comentatorul: “galeria Rapidului vine la Pitesti cu lanturi, , cu rangi, cu drugi de fier , cu topoare!! Prindeti teroristi!!” Nimeni altcineva decat comunistul ce n-avea sa fie uitat nici in ziua de astazi, huiduit si izgnonit din Giulesti pentru actele sale pline de dispret la adresa democratiei. Acum in Trivale sunt fata-n fata doi inamici. Galeria Rapidului prieteni altadata cu pitestenii cu care strigau in cor in meciurile cu cele doua favorizate ale regimului, Steaua si Dinamo. Final de meci incins. Rapidul pierde . O ploaie de pietre. Gradene rupte, facute tandari. Totul ca-ntr-un film de capa si spata, undeva, pe la vreo curte de Evul Mediu. In afara incintei puzderie de politisti. Faceau ordine! Poc! Un baston in capul unuia..Trosc!, un sut in salele altuia..
“Atac” in haita, la suporterii Rapidului! Scene de apocalips. Fugariti de detasamente de politie si de militari prin tot porumbul din marginea Pitestilor! Don Gigel, Vivi Sindrilaru, Mincea, Bebe si toti cei care au facut acea deplasare cand aud de Pitesti, traiesc o obsesie.
- A vrut sa ne omoare lumea, acolo ! Halal democratie. Galeria Rapidului a fost la Universitate in 1989. De cand se stie Potcoava-Potcoava si va arde de-a pururi...Ambianta de aici, una incinsa-incinsa mai ceva decat in cazanul cu zmoala pus pe foc, e unica...Unica, fantastica, inefabila...
Aici s-au adunat laolalta toate patimile pamantului.Patimi de fotbal si de Rapid...Aici, numai aici, in tribunele de sub Podul Granitului, langa sinele de cale ferata, aici si numai aici, in creuzutul sonor al rotilor de tren se strang cei tineri faimosi microbisti ai Giulestinei...Cei saraci, poate cu duhul,cei de toate culorile, cei de toate natiile pamantului,de toate varstele de toate profesiile uniti pentru pasiuni arzatoare, pentru maria sa, Realul din Giulesti...
La vremuri de rascruce s-au adunat tot aici, Rapidul fiind de cand se stie clubul celor oropsiti, al celor obiditi, oistea mai marilor federatii a diferitilor "stabi" bolnavi dupa cele doua "mari" Steaua si Dinamo a izbit nu odata, violent, si fara mila si fara suflet, in gardul de sub Pod...Cand simtisera onor marile dumnealor ca Rapid le-ar fii creeat niscaiva concurenta.. Cum? Simplu. Prin subterfugii, chipurile fine ! Ori amageau valorile autentice in tricouri visinii prin sume astronomice, ori le risipeau cu japca, pur si simplu, ori umblau din penunmbra la (ne) cavalerii fluierului, ori jonglau impotriva "gararilor" prin culise. Realul giulestean a renascut, insa totdeauna precum pasarea Phoenix, din propria cenusa...Propulsat totdeauna de o galerie nepereche superba si absolut sublima. Absolut sublima. Au existat cei drept nenumarate clipe cand unii asa-zisi suporteri ai Rapidului s-au dat in "stambe" devoranda gradene pe stadioane straine, tipand prin orase, facand geamuri tandari, oprind trenuri chiar si distrugand clante de usi sau tocuri de ferestre...Au aruncat cu sticle si cu petarde pe diferite trenuri, au fluierat arbitrii si tot asa. Asemenea exceptii repugnate, da insasi focoasa galerie visinie, n-au putut si nu vor pata insa imaginea de ansamblu a imensei mase de microbisti a Giulestiului fotbalistic...
Chiar si cand idoliii Realului se supara pe rasfatatii lor in tribuna de sub pod, tot iau loc patru-cinci mii de suporteri! Asta foarte foarte rar. Cand se sare calul, echipa merge slab adica, din pricina unor nepasari sau a unor deficiente ce ar fi putut fi, totusi evitate la nivelul conducerii clubului sau a celei tehnice, aceeasi galerie ia foc si cere socoteala...
Galeria Rapidului n-a putut, nu poate si nu va putea fi ignorata niciodata...de nimeni...
In afara 14-15 mii de microbisti prezenti meci de meci in tribunele poctoavei ,alte zeci si sute de mii, din intreg spatiul Carpato-Danubiano-Pontic "ard" pentru Rapid... "ard" foarte multi si de pe alte meridiane ale globului, la mii si mii de km departare...In "Tara Cangurilor" Australia, la antipozi(la Sidney sau Melbourne,bunaoara), la Viena, la Munchen , la Strassbourg, la Paris, la Roma, la Milano, la Atena sau la New York , peste Atlantic...
Rapidul inseamna, e cert, un fenomen social. O galerie extrem de diversa, de pitoreasca, de imprevizibila...o galerie fascinanta, iubita, hulita, adulata...
"O galerie nebuna, nebuna, nebuna"
Imn RAPID
Suntem peste tot acasa
Portile ni se deschid
Nu-i echipa mai frumoasa
Si iubita ca Rapid. Ref.: Rapid, rapid,
Lupta daca ne iubesti
Rapid, rapid
Haide, hai Rapid Giulesti. Haide, hai Rapid Giulesti. Inima ce-n piept ne bate
La nevoie e un tun
Pentru-o singura dreptate
Sa invinga cel mai bun. Nu va dati batuti o clipa
Invatati acest refren
Imnul nostru de echipa
Glasul rotilor de tren. Haide, hai Rapid Giulestï.
