10/06/2025
☕ Buna dimineata la cafeluta cu postarea de citit in metrou sau stb in drum spre munca
* * *
Scriam intr-o postare trecuta ca datoriile noastre pe luna mai au ajuns la o suma record de peste 20000 lei (sunt calculate aici doar costurile veterinare pe luna mai, nu si datoriile din urma). V-am spus deja ca o buna parte din suma o constituie perfuziile zilnice ale Rigai si ale lui Button.
Pentru ca oricat am scrie, cand vorbim de cazuri individuale, ori empatizezi cu ele, ori nu empatizezi, o sa va spunem in postarea aceasta de ce nu sunt doar doua pisici si de ce donati pentru mult mai mult decat atat.
Cand vorbim despre 1-2 cazuri de pisici in care investim sume colosale, nu cred ca va dati realmente seama despre ce inseamna asta pentru voi personal. Nu donati doar pentru o pisica pe care o tinem noi in viata. Donati inclusiv pentru evolutia medicinei veterinare. Daca veterinarii pe care ii numiti (impersonal, primim comentarii de genul) hoti ar avea doar cazuri de proprietari care nu accepta investigatii si tratamente, cm credeti ca ar fi tratate pisicile voastre cand ajungeti la un cabinet? De unde credeti ca vine experienta de a putea pune un diagnostic cu o oarecare probabilitate atunci cand cineva nu isi permite o gramada de investigatii si tratamente scumpe? De la noi, asociatii care am adus sute de cazuri, am platit sute de investigatii si tratamente scumpe, s-au putut observa pacienti in evolutie, s-au putut observa efecte si simptome.
Mai mult decat Button, al carei tratament e oarecum standard si demonstreaza ca insuficienta renala poate fi tinuta sub control pe termen lung, e vorba despre Riga. Cu Riga am epuizat teoretic toate antiepilepticele… acum 2 antiepileptice. Pe masura ce inainteaza in varsta aud tot mai des “nu prea exista pisici cu problemele astea la varsta ei”. Si e o modalitate diplomata de a pune problema. Am mai auzit de un singur caz ca Riga prin Statele Unite, acum cativa ani. Nu vorbesc doar despre epilepsie, vorbesc despre pisici care sa nu stie sa se catere deloc, care sa nu stie sa aproximeze distante, care sa nu foloseasca litiera, care sa traiasca cu o dizabilitate intelectuala, care sa fi dezvoltat rezistenta la majoritatea antiepilepticelor etc.
Nu stiu daca va dati seama de confortul pe care-l vor avea cei care vor veni d**a noi pentru ca nu vor trebui sa faca experimente pe pisica lor. Pentru ca nu stiu daca va dati seama de teroarea pe care o simt eu cand trebuie sa incercam inca un medicament care se foloseste doar prin Turcia si Egipt, unde nu au acces la antiepilepticele pe care le folosim noi sau pe care-l recomanda o mana de veterinari la nivel global.
Dar asta e realitatea. Nu am salvat doar doua pisici, am facut munca de pionierat. Si beneficiaza de ea toata comunitatea iubitorilor de animale. Ma rog, pentru asta ar trebui poate sa depasim momentul cu “vaccinurile cauzeaza crize” sau “intepati-o cu un ac in labuta ca ii trece”. Dar cand vom reusi asta, se va vedea ca in urma noastra au ramas 8 ani de istoricuri medicale ca la carte, sute de analize, zeci de tratamente incercate si la final si necropsii. Cine va veni d**a noi nu va mai trai cu teroarea de a fi “prima pisica de acest gen”. Va ajunge direct la “s-a mai facut asta pentru 8 ani, putem incerca si x, y, z.”
Pentru mine Riga nu e doar un caz sau o modalitate de a sustine evolutia medicinii veterinare totusi, asa ca va scriu si despre ea. E pe perfuzii de o luna. A avut initial o stare de toxicitate de la medicamente, care s-a tradus printr-o insuficienta hepatica. Apoi brusc a inceput sa raspunda mult prea bine la medicamente. De la doze care inainte de-abia ii tineau crizele sub control a inceput sa fie extrem de sedata. Am scazut toate dozele medicamentelor (CEEA CE NU RECOMANDAM PENTRU ALTI PACIENTI EPILEPTICI, e strict o decizie medicala in cazul acesta, bazata pe simptomatologia ei, pe istoricul ei medical si pe faptul ca eu am acces la medicamente pentru a o scoate din criza acasa). A fost foarte bine cateva zile, acum a inceput sa aiba iar crize. Valorile pe pancreas au crescut din intervalul gri in intervalul care indica clar o pancreatita. Are programare la ecografie. I-au crescut si glicemiile. Nu inca pana in punctul in care sa aiba nevoie de insulina, dar pare ca intr-acolo ne indreptam.
Ce ma bucura totusi e ca alte pisici din casa au inceput sa o placa si sa petreaca timp cu ea. D**a moartea lui Berlin, asta a fost una dintre fricile mele principale. Fetele stateau tot timpul impreuna. La modul ca erau sa se sufoce reciproc de cateva ori pentru ca dormeau una peste alta. O spun fara urma de exagerare, le-am scos de vreo doua ori cu nasul mov una de sub alta. Toate celelalte pisici au simtit mereu ca e ceva “gresit” la ele. Pana la Arthur si Suzy. Arthur si Suzy o plac pe Riga. Riga nu interactioneaza cu alte pisici ca o pisica neurotipica, dar faptul ca le accepta proximitatea e o dovada ca ii place compania lor. Cred ca e si ceva mai profund/ absurd la mijloc, anume ca-mi inmoaie inima sa o vad pe fii-mea acceptata de membrii speciei ei.
Nu stiu cine a ajuns pana aici, ca am scris doua pagini in word, dar era totusi o postare de fundraising, deci daca vreti sa ne ajutati sa ne platim datoriile la cabinetul veterinar ca sa ne mai putem trata si luna aceasta pacientii, o puteti face:
💔🩹Prin transfer bancar in ING: RO72INGB0000999911640682, deschis pe numele Asociatia Riga si Berlin
💔🩹 Contravaloarea unui produs sau a unui serviciu pe site (card, paypal, revolut): https://rigasiberlin.ro/shop/
💔🩹Prin paypal: paypal.me/rigasiberlin
