14/05/2022
Sunt un pui de căprioară și, ca orice pui de mamifer, cel mai mult pe lumea asta o iubesc pe mama. Nu doar că o iubesc, am nevoie de ea ca să cresc și să învăț cm să fiu căprioară. Dacă mă găsești în pădure singur, iar în luna mai e foarte posibil să ți se întâmple asta, în 99% dintre cazuri mama e undeva aproape. Nu mă atinge și nu mă lua din acel loc, te rog! Lângă tine probabil o să mor sau, în orice caz, nu o să învăț să mă descurc vreodată singur în mediul meu natural! În plus, mama o să se topească de dorul și de grija mea, iar eu de ale ei.
Vezi tu, noi, căprioarele, suntem o specie mai aparte. Noi, puii, suntem la fel de iubiți de mame precum sunteți voi, puii de om. Diferența e că mama mea nu se poate lupta ca să mă protejeze. Singura protecție pe care mi-o poate oferi, atunci când simte un pericol (inclusiv un om) apropiindu-se, este să se îndepărteze cât poate de mine, sperând că altfel va îndepărta și potențialul prădător. Mama se va întoarce când va simți că pericolul a trecut și imaginați-vă ce va simți dacă nu mă va mai găsi acolo.
Există doar foarte puține situații în care, dacă mă găsești, poți într-adevăr să mă ajuți, dar fără să mă atingi sau hrănești, ci contactând un centru specializat:
1. Dacă mama, biata de ea, este moartă, undeva în apropierea mea.
2. Dacă am semne vizibile de suferință fizică: sunt șchiop, am răni, urme de sânge sau viermi pe corp.
De asemenea, dacă doar sunt într-o situație de pericol iminent (lângă un drum intens circulat, lângă o haită de câini etc.), dar par sănătos, e suficient să mă muți într-o zonă din apropiere unde crezi că nu mai sunt în pericol. Dacă nu sunt foarte departe de unde m-a lăsat, mama mă va găsi după miros și auz.
Apropo de auz: dacă doar plâng și sunt singur, fără să par însă rănit sau în vreun pericol iminent, lasă-mă de asemenea acolo și îndepărtează-te ușor și cât mai repede. Sunt doar un copil și e normal să plâng după mama, iar ea va veni la scurt timp după plecarea ta.
Îți mulțumesc pentru că, lăsându-mă să fiu, nu îmi răpești șansa la o viață normală și, sper eu, fericită, de căprioară.
📷 ARCA
